KENDO , in traducere literala “Calea Sabiei”, nu poate fi atribuit unui singur fondator si nici nu-i poate fi atribuita o data a fondarii.
Istoria KENDO – ului modern incepe cu samuraii si se extinde peste cultura a catorva secole.
La finele secolului al 12-lea, autoritatea guvernulul japonez central era in declin. Grupuri de razboinici asigurau protectia si formau aristocratia locala. Feudalismul tocmai ajunsese la maturitate si urma sa domine Japonia pentru inca cateva secole.
Odata cu stabilirea Shogun-atului in Kamakura si cu guvernarea militara in Japonia, o noua clasa militara si stilul lor de viata numit BUSHIDO (CALEA RAZBOINICULUI) castiga teren. BUSHIDO avea ca valori curajul, loialitatea, onoarea, autodisciplina si acceptarea fara rezerve a mortii.Influenta BUSHIDO s-a extins asupra societatii japoneze, influentele sale asupra KENDO urmand a fi importante. Razboinicii japonezi nu erau foarte aplecati asupra artelor sau invatarii. KENJUTSU(arta sabiei) a fost semnalata inca din secolul 8, a castigat teren si a capat noi aspecte culturale si religioase. Faurirea sabiilor a devenit o arta respectata. ZEN si alte secte ale Budhismului s-au dezvoltat iar samuraii si-au dedicat tot mai mult timp pentru caligrafie si poezie.
Urmatorul pas inainte al artelor martiale a aparut tarziu in perioada Muromachi (1336-1568), adesea numita “perioada provinciilor in razboi” datorita numeroaselor conflicte interne.Aceasta perioada a adus o crestere a cererii si a respectului pentru barbatii antrenati in artele martiale.
In consecinta, au aparut foarte multe scoli de KENJUTSU, estimate la aproximativ 200. Fiecare scoala avea ca profesor un faimos razbonic care si-a castigat faima si tehnica in razboaie.Sabiile reale sau din lemn foarte tare fara echipament de protectie erau folosite in antrenamente rezultand foarte multe raniri. Aceste scoli au continuat sa infloreasca si in perioada Tokugawa (1600-1868), Ittoryu sau ” scoala unei singure sabii” avand cea mai mare influenta asupra KENDO.
KENDO si-a inceput perioada moderna in secolul 18 odata cu introducerea echipamentului de protectie:men, kote si do si folosirea unei sabii de bambus, shinai-ul.Folosirea shinai-ului si armurii de protectie a facut posibila aplicarea de lovituri fara a provoca rani.Aceasta a fortat stabilirea de noi reguli si forme de antrenament care au reprezentat fundatia pentru KENDO ul modern.
Odata cu restauratia Meiji(1868) si intrarea Japoniei in lumea si perioada moderna, KENDO a suferit un mare declin.Clasa samurailor a fost abolita si purtarea sabiei in public scoasa in afara legii.
Declinul a fost temporar, interesul pentru KENDO reaparand in 1887 cand revoltele impotriva guvernului au aratat nevoia politiei pentru antrenamente.
Mai tarziu, razboaiele Chino-Japonez(1894-1895) si Ruso-Japonez(1904-1905) au incurajat interesul pentru artele martiale.
In 1895 a fost fondata BUTOKUKAI, o organizatie devotata artelor martiale. In 1911 KENDO a fost introdus in programul scolar de pregatire fizica si in 1912 a fost publicat un set de reguli, NIHON KENDO KATA.
In 1939, cand Japonia se pregatea de razboi, KENDO devenise curs obligatoriu pentru toti baietii.
Dupa al Doilea Razboi Mondial, datorita asocierilor cu nationalismul si militarismul, KENDO a fost scos in afara legii si organizatia BUTOKUKAI desfintata.
In 1952, in urma eforturilor depuse de suporterii KENDO ului, acesta a fost reintrodus in scolile publice ca “sport” si numit SHINAI KYOGI care excludea atitudinile militariste si cateva din aspectele mai dure din perioada de dinainte de razboi.
Astazi, KENDO continua sa creasca sub auspiciile ALL JAPAN KENDO FEDERATION, INTERNATIONAL KENDO FEDERATION si a federatiilor din toata lumea.
Desi de-a lungul timpului KENDO si-a schimbat unele practici, continua sa construiasca caractere, autodisciplina si respect. In ciuda atmosferei sportive, KENDO ramane adanc inradacinat in traditie care nu poate fi usor uitata. De aici pleaca forta KENDO ului care l-a insotit de-a lungul istoriei si care il va purta in viitor.