Seiza (正座) si zarei

Cea mai celebra scoala  Ogasawara-ryu preda de sute de ani eticheta si traditie japoneza. In toate scolile de arte martiale seiza este pozitia de baza care se invata in prima lectie. Va amintiti celebra expresie a lui sensei Moochida catre sensei Nishiyama: „No class, no budo!”? Ei bine, budo incepe si se termina cu respect, fie el din seiza sau din alta pozitie. Totodata poate fi si o pozitie pentru meditatie.

La inceputul si la sfarsitul fiecarui antrenament se intra in starea de mokuso (黙想, ) ( se pronunta mocso) in care „ne golim mintea pentru a primi invatatura„ sau in care „ne gandim la nimic”. Foarte multi ma intreaba : « Cum sa ne gandim la nimic ? ». Invatand acest principiu pe care-l practicam in seiza trebuie sa mentinem starea de zanshin. Pentru cunoscatorii de zen, putem spune, ca este ceva similar cu mushin. Pozitia noastra trebuie sa fie placuta. Unii folosesc termenul gratie. Eu l-as numi simplu, kurai (class) intr-o deplina comuniune wabi sabi.

Zarei este salutul din pozitia seiza. Intrarea in seiza presupune ducerea piciorului stang spre inapoi, din pozitia shizentai, atingand solul cu varful degetelor, urmand asezarea genunchiului stang pe sol, apoi al celui drept, incrucisarea talpilor asezand dreapta peste stanga si in final a sezutei pe calcaie, mentinand pozitia verticala a trunchiului intr-o postura solemna.

Ceremonialul cere ca miscarile sa fie line pentru a nu crea impresia initierii unui atac indreptat catre cel din inaintea noastra. Se aseaza mai intai palma manei stangi pe sol, apoi palma manei dreapte, formand cu ambele un triunghi delimitat de police si degetele aratatoare. Apoi ne aplecam spre inainte, revenind la pozitia initiala foarte lin. In functie de rangul celui salutat sau de caracterul salutului, atingem cu fruntea solul sau ne aplecam pana la 45 grade. Se retrag mainile in ordinea inversa asezarii pe sol, revenind cu acestea pe coapse si ramanad in seiza. Ridicarea din seiza se efectueaza cu un control perfect al axei corpului care trebuie sa fie perpendiculara pe sol. Ne ridicam prin miscari line si controlate. Se ridica mai intai degetele de la picioare pe sol. Se ridica sezuta ducand trunchiul intr-o pozitie verticala si perpendiculara pe genunchi. Se mentine aceasta verticalitate ridicand mai intai piciorul drept si apoi piciorul stang. Palmele (cu zona teisho) raman in tot acest timp presate pe coapse, tensiunea dintre ele si picioare creand siguranta, echilibru si imediata posibilitate de a te apara daca este nevoie, de a sari sau rostogoli. Se ajunge in final in pozitia shizentai cu bratele desfacute la nivelul centurii. Musculatura abdominala este stransa ca un manunchi in jurul unui ax central (axa corpului) iar muschii fesieri contractati proiecteaza anusul spre inainte si in sus.

Este binecunoscuta printre oamenii de arte martiale o mica istorioara: La un moment dat, doi oameni au intrat în Dojo-ul nostru pentru a urmării antrenamentul. Una s-a aşezat pe podea în Seiza, cealaltă s-a tolănit pe o saltea rulată, sprijinită pe un cot. Puteţi ghici care a fost întrebată dacă doreşte să se alăture clasei?

Ceea ce trebuie desprins din aceasta poveste este alegerea celui cu bun simt si educat pentru a se alatura clasei. Eu am simtit intotdeauna o provocare imensa pentru al invata pe celalalt.

Seiza este o poziţie care sugerează respectul, conformă cu eticheta, mai ales pentru cineva care practică o artă tradiţională japoneză: artă marţială, artă plastică sau meşteşug.

Dar ce este seiza?

Seiza este una dintre cele mai comune poziţii şezând în budo-ul japonez şi în oricare alte arte sau meşteşuguri de origine japoneză. Din păcate, câteodată, uităm de ce tradiţia ne cere să folosim această poziţie.

Budoka (cei ce practică o artă marţială japoneză) în judo, karate do, aikido, kendo, şi altele, incep si termina antrenamentul zilnic cu acest ritual ca o actiune ce separa temporal activitatea aceasta de celelalte activitati cotidiene. Atunci când creează un aranjament floral elaborat pe tatami, sau când execută ceremonia ceaiului (chanoyu), se foloseşte seiza, când se cântă din flautul tradiţional (fue), flautul vertical din bambus (shakuhachi), lăută (koto). Aceasta pozitie mai este folosită, şi, în spectacolele dramatice muzicale Noh in care corul stă în seiza.

Într-un cuvânt, seiza a fost şi este o poziţie adoptată în ocazii oficiale în tradiţia japoneză. Îşi are rădăcinile şi este inclusă în tot ceea ce provine din arte. Este adevărat că şi printre japonezi sunt oameni leneşi, ca oricare alţi oameni si care se poate întâmpla, să stea întinşi pe tatami de faţă cu tine. Dacă, însă, au de îndeplinit sarcini sau „ritualuri” oficiale, japonezii vor respecta tradiţia şi vor folosi seiza ca pe un element de etichetă necesar. Trebuie sa fii cu mintea intr-o permanenta alerta dar in acelasi timp sa-ti mentii calmul si sa-ti arati valoarea spiritului, ca un achilibru intre ken si dezvoltarea sensului expresiei „sense” (kan). „Kan-ken niyoo no metsuke” este o expresie folosita sa explice descrierea a ceea ce intradevar vezi si ceea ce este dincolo de ceea ce nu se vede dat, sa ai puterea de explozie, chiar daca stai cu ochii inchisi, pentru orice tip de atac din exterior. In Gorino Sho, Miyamoto Musashi numea aceasta „kanken futatsu no koto”, „see-sense, two-in-one thing”. Sensei Vladimir Iorga a explicat la stagiul tehnic din luna mai 2009 de la Oradea termenul de kan-ken astfel: Intinzand mainile in fata ochilor si unind degetele aratator ale acestora, urmariti cu privirea cele doua degete odata cu departarea lor inspre lateral. Aria vizuala a ceea ce kan-ken vrea sa explice este aria cuprinsa intre centru si punctul maximal la care senzorul nostru poate identifica detaliile a ceea ce ne inconjoara, dinspre inainte inspre lateral si spre inapoi. De obicei acest punct maximal este situat undeva intre 30 si 45 de grade inspre lateral si spre inapoi fata de ureche la unii fiind mai mare sau mai mic. Identificarea obiectelor si traseul pana la cortexul vizual este lung si studiul anatomiei ochiului va poate fi de real folos in cazul in care vreti sa intelegeti acest fenomen.

Seiza se scrie folosind două ideograme 正座.

• 正 se pronunta sei înseamnă „cum se cuvine, potrivit, adevărat” şi, singură poate fi pronunţată „tadashii”, ceea ce înseamnă „exact ce trebuie, potrivit”.
• 座 se pronunta za înseamnă „poziţie şezând” şi este scrisă folosind o ideogramă ce „înfăţişează” un om şezând pe o platformă înălţată, sub un acoperiş. Pentru un japonez, să stai în seiza, cu chimonoul împăturit sub tine, este cea mai eficientă (comodă), frumoasă şi elegantă poziţie pe care o poţi adopta atunci când eşti implicat într-o activitate oficială sau tradiţională, pe un tatami, în interior.

Ogasawara-ryu, cea mai importantă şcoală de etichetă frecventată de samurai în perioada Edo, continuă tradiţia in predarea acestor principii până astăzi. Lucrarea „Nihon No Reiho”, de Ogasawara Kiyonobu, aparuta la editura Kodansha, Tokyo, Japonia, 1976  evidenţiaza câteva semnificaţii şi metode ale seiza.

Ritsu rey inseamna intr-o traducere libera din limba japoneza „pozitie de salut”, referindu-se la pozitia de salut din picioare. Foarte important in salutul din picioare este aplecarea inspre inainte a trunchiului din „hara” (abdomenn). Aceasta aplecare nu trebuie sa fie formala sau mai bine zis „fatarnica” ci plina de respect si „curata ca o taietura de sabie”.