Arme naturale

Pentru a intelege mai bine cum obtinem o arma naturala este indicat sa studiem putin anatomia oaselor mainii.

La nivelul mainii intalnim 27 de oase dispuse in 3 categorii: carp, metacarp si oasele degetelor.
Carpul are 8 oase, asezate pe doua randuri:
a. scafoid, semilunar, piramidal si pisiform;
b. trapez, trapezoid, capitalul, osul carlig.
Metacarpul are 5 oase metacarpiene de la I la V corespondente fiecarui deget.
Degetele au fiecare cate o denumire fiind intalnite mai multe sisteme dintre care enumeram cel latin si cel popular. Astfel intalnim: police (pollex) sau degetul mare, indice (index) sau aratatorul, mediu (digitus medius) sau degetul mediu, inelar (digitus anularis) si degetul mic (digitus minimus).

Fiecare deget e format din falange, astfel incat avem 14 falange, fiecare deget cu cate 3 falange, policele avand doar 2.

Armele folosite în karate traditional shotokan – fudokan, sunt diverse părţi ale corpului. Orice parte, care poate fi folosită eficient în apărare sau atac poate fi denumita arma naturala.

Antrenamentul sistematic este singura cale de dezvoltare a armelor naturale. Pentru a fi pregatite pentru utilizare oricând, oriunde şi în orice situaţie, este foarte important ca fiecare parte să fie antrenată continu şi metodic. Un antrenament intens, fără nici o altă regulă, nu este potrivit pentru convertirea părţilor corpului în arme puternice. Un rol hotarator il are in antrenament makiwara, sacul de antrenament si perna.

Seiken. Este zona monturilor, obtinute ca urmare a indoirii degetului aratator si inelar si strangerea acestora impreuna cu celelalte degete in palma pentru a forma un „pumn”.

Ipon ken. Este obtinuta prin strangerea pumnului si prin blocarea cu policele, a degetului aratator pliat normal, intr-o pozitie perpendiculara pe metacarpianul corespondent acestuia.

Uraken. Este obtinut prin strangerea normala a pumnului. Este delimitata ca zona monturilor de la nivelul articulatiei degetelor dintre metacarpiene si inceputul primelor falange ale celor patru degete.

Tetsui. Este obtinut prin strangerea normala a pumnului. Este delimitat ca zona de jos (opusa policelui si degetului aratator pliate/stranse) a pumnului (vezi foto).

Teisho. Este zona intalnita si sub denumirea de „podul palmei”. Este obtinuta prin plierea  degetelor si adductia falangelor 1 si 2, retragerea palmei in aceasta pozitie spre inapoi si impingerea podului palmei spre inainte.

Haito. Este zona laterala a articulatiei degetului aratator. Atentie! Policele trebuie pliat in palma. Tehnica in sine poate fi folosita atat in atac, in special in zona jodan, cat si in aparare.

Shuto. Mai  este cunoscuta si sub denumirea de „sabia mainii”. Este obtinuta prin plierea policelui in palma si lipirea celorlalte degete odata cu contractia muschilor de la nivelul antebratului. Este delimitata de zona cuprinsa intre varful degetului mic si articulatia cotului.

Seryuto. Este obtinuta prin plierea policelui la nivelul articulatiei dintre falanga 2 si 3 si plierea acestuia in palma, tragerea palmei in aceasta forma inspre inapoi, indoirea usoara a bratului din articulatia cotului si impingerea podului palmei spre inainte.

Ude. Mai este denumita „zona moale” a antebratului. Este folosita la tehnicile de uke waza ca uchi ude uke, soto uke si kakiwake uke dar poate fi intalnita si la tehnici de uchi waza ca mawashi empi uchi, arma naturala in sine reprezentand nu numai cotul cu articulatia lui ci si antebratul (zona marcata).

Ipon nukite. Ipon este termenul folosit in vocabularul tehnic al limbii japoneze,  referindu-se la artele martiale, ca unul (I fiind de la ichi-unu), mai fiind inteles si ca unul singur iar nuki insemnand deget, te mână. Poate fi tradus „tehnica unui singur deget„. Este obtinut prin plierea degetelor in palma cu exceptia degetului aratator care este mentinut in pozitia perpendicular pe metacarpian.

Nihon nukite. Nihon este termenul folosit in vocabularul tehnic al limbii japoneze, referindu-se la artele martiale,  pentru doi(ni), hon mai avand intelesul de exercitiu tehnic sau tehnica, nuki inseamnand degetul de la mana (te). Poate fi tradus „tehnica celor doua degete”. Este obtinuta prin plierea degetelor in palma cu exceptia degetelor aratator si mijlociu, care sunt mentinute in pozitia perpendiculara pe metacarpiene.

Yonhon nukite. Yonhon este termenul folosit in vocabularul tehnic al limbii japoneze, referindu-se la artele martiale,  pentru patru(yon), hon mai avand intelesul de exercitiu tehnic sau tehnica iar nukite inseamnand degetul mainii(te). Poate fi tradus „tehnica celor patru degete”. Este obtinuta prin plierea policelui in palma si a celorlalte degete  mentinute in pozitie perpendiculara pe metacarpiene.

Nakadaka ipon ken. Nakadaka mai poate fi tradus ca inaltat sau ridicat iar ken ca si pas/act/actiune/tehnica periculoasa dar elevata/rafinata in acelasi timp. In concluzie, putem spune ca, o traducere corecta, ar fi; tehnica unui singur deget si rafinat, pentru pozitia nu tocmai comuna a acestui „singur deget”. Aceasta tehnica se obtine strangand degetele in palma, actiune identica cu formarea unui pumn, particularitatea constand in plierea in ultima faza a degetului mijlociu, care este strans(presat) de degetele aratator si inelar in asa fel incat acesta ramane putin ridicat fata de celelalte trei degete, fiind sustinut in aceasta forma si de police. Tehnica in sine se foloseste in uchi waza la nivelul tamplei (a zonelor moi si sensibile), a gatului, al articulatiilor, al grupelor musculare mari, dar si la nivelul coastelor.

Keito. Este arma naturala obtinuta prin intinderea degetului aratator si plierea celorlalte degete in palma.Policele trebuie strans in palma sub nivelul degetului aratator astfel incat zona de contact sa fie partea laterala degetului aratator.

Washide. Mai este denumita si gheara de vultur. Poate fi intalnita atat sub forma de mai jos, obtinuta prin unirea varfurilor degetelor mainii, zona de contact fifind varful degetelor, sau prin plierea degetului mic si a policelui in palma astfel incat celelalte trei degete sa fie sub forma unei gheare deschise.

Kumade. Mai este intalnita sub numele de „laba de urs”. Este obtinuta prin plierea in palma a degetelor mainii la nivelul articulatiei dintre falanga 1 si 2. Arma in sine reprezinta toata palma in forma marcata.

Koken. Este arma obtinuta prin unirea degetelor mainii ca in cazul armei naturale washide, si tragerea acesteia mult spre partea interioara a antebratului. Practic arma naturala este zona articulatiei mainii si capatul distal al oaselor antebratului ulna si radius-ul.

Hiraken. Este o arma obtinuta prin plierea degetelor  in palma si indoirea acestora la nivelul articulatiei dintre falanga 1 si 2 (vezi zona marcata).

Empi. In traducere din japoneza este cot ceea ce de altfel si reprezinta. Practic, empi, este zona articulatiei cotului cu tot cu capatul distal al osului humerus si capatul proximal al osulor radius si ulna. Empi poate deveni o arma deosebit de periculoasa in lupta de aproape. Este foarte des intalnita in tameshiwari (demonstratie de spargeri).

1. vedere din fata lateral stanga;
2. vedere din fata dinspre inainte;
3. vedere din fata lataeral dreapta;

Empi poate fi folosit atat ca tehnica de atac (uchi waza) cat si ca tehnica de blocaj, aparare(uchi waza). Intalnim atacuri de mae empi, mawashi empi, yoko empi, ushiro empi.

Hiza. In traducere din japoneza este genunchi, ceea ce si reprezinta ca si arma. Hiza este articulatia genunchiului impreuna cu extremitatea distala a osului femur si cea proximala a tibiei. Poate fi extrem de eficienta in lupta de aproape. Poate fi folosita atat la blocaje cat si la atacuri. Cele mai frecvente atacuri sunt cele de mae hiza si mawashi hiza.

1. vedere din fata, lateral stanga;
2. vedere din fata, spre inainte;
3. vedere din fata, lateral dreapta;

Haisoku. Este zona superioara a talpii piciorului, aproape de articulatia gambei, unde se leaga siretul incaltamintei. Este arma naturala care mai este intalnita si sub denumirea de kubiashi. Este formata din partea superioara a articulatiei gambei, portiunea cuprinsa intre extremitatea distala a tibiei si zona tarsienelor.

Kakato. Este zona calcaiului cu partea anterioara si cea inferioara a acestuia.

Koshi. Reprezinta arma naturala localizata la nivelul pingelei sau a pernitei piciorului. Ca o particularitate foarte importanta trebuie mentionat faptul ca pentru a obtine eficienta maxima si a evita accidentarile, degetele trebuie trase mult inspre interior, punand astfel in valoare zona koshi.

Sokuto. Reprezinta si cantul exterior al talpii piciorului. Arma in sine se obtine prin tragerea degetului mare inspre in sus si plierea celorlalte degete inspre talpa (in jos) odata cu rasucurea talpii inspre interior. Este folosita la tehnicile de yoko keri keaghe si kekomi.