Am fost in perioada 4 – 7 Ianuarie 2006 pe Varful Omu. Invitat fiind de Cezar Cotescu 3 dan (Fratele nostru Jder), am plecat din Rasnov, exact la lasarea serii (neindicat si altora…) si am batut cu piciorul poteca spre cabana Malaesti.
Ningea.
Echipati bine si cu rucsacii plini cu provizii pentru 5 zile, am plecat la drum. In urmatorii 100 m am trait sentimentul ciudat al omului neantrenat si voiam sa renunt dar imi era rusine…Aveam impresia ca rucsacul meu cantareste cel putin 100 kg. Sa renunt… ar fi fost un gest de lasitate sau de intelepciune??
Schiez de cativa ani. Cred ca ma descurc pe o scara de la 1 la 10 pe undeva pe la 5… poate chiar mai sus daca nu indraznesc prea mult. Aveam o parte din echipamentul cerut de Cezar dar imi mai trebuiau: coltari, bocanci si piolet. Cand am fost sa-mi achizitionez echipamentul de la Himalaya, Amedeo mi-a zis sa-mi iau si o scurta nu prea groasa. Atunci nu prea am inteles de ce, dar dupa suta de metri efectuata in care am vrut sa renunt de 10 ori am inteles de ce trebuie sa ai la tine echipament si sa fii imbracat corespunzator.La tine insemnand in rucsac, indiferent ca-l porti sau nu…
Bineinteles ca ne-am si ratacit putin… Tot grupul (11 persoane) am simtit pe pielea noastra ce inseamna o astfel de cutezanta, pe o astfel de vreme.Am plecat la ora 18.00 si am ajuns undeva la o ora si jumatate dupa miezul noptii la cabana. Multumim pe acesta cale salvamontistilor din Rasnov care ne-au ajutat si ne-au “recuperat” la timp din ratacirea noastra.
Oricum, odata cu aceasta actiune mi-am adus aminte de un proverb japonez legat de muntele Fuji: “Esti intelept daca ai ajuns pe muntele Fuji o data si esti prost daca o faci de doua ori.” Eu cred ca cine nu urca macar odata pe Vf Omu, iarna, pe hornuri, nu stie ce pierde… si cine urca deja a doua oara devine intelept.
Cei de 20 ani… de cand fac karate, cred ca mi-au dat taria de care ai nevoie atunci cand esti gata sa renunti. Si am continuat. M-am schimbat si mi-am luat o bluza mai subtire peste un tricou si cu rucsacul in spate am trecut in frunte, din acesta cauza ne-am si ratacit… nestiind traseul, intuneric, ninsoare fiind am mers tot inainte pina am dat de un perete stancos. Ne-am intors si ne-au gasit si salvamontistii…
Cabana Malaesti este situata undeva la 1780 m imediat ce se termina padurile de brad si incepe pajistile alpine. Traseul nu este usor pentru cei nepregatiti. Nici pentru noi nu ar fi trebuit sa fie o problema.
Vf. Omu are o inaltime de 2500m. Se spune ca intr-o zi insorita se vede Marea Neagra si toata Transilvania.
Ai doua variante de la Malaesti: una pe hornuri si una pe Bucsoaia.
Pe hornuri este cel mai frumos. Se urca in sir indian fiind foarte atenti pe unde calcati. E bine sa-l mai schimbati pe cel din fata, pentru ca nu are cum sa tina pasul ca deschizator de drum pe o zapada mare.Odata ajunsi sus pe platou o sa simtiti cum va intra vantul in oase si daca nu aveti haine adecvate la voi aveti ciudata senzatie ca inghetati pe loc. Trebuie sa aveti neaparat bocanci, coltari, piolet, parazapezi, manusi, ochelari de vant(sunt buni si cei de schi), bluza de vant, scurta matlasata etc.
Odata ajunsi sus la statia meteo nu uitati sa faceti cateva fotografii, nu de alta dar cand iesiti din statie, de la caldura, nu prea mai aveti nici forta si nici rabdarea sa intelegeti peisajul.Nu uitati sa le multumiti celor de la statia meteo pentru ceai. E bine sa aveti la voi si ceva miere de albine.
Inapoi.
E foarte interesant sa coborati pe schiuri…daca aveti puterea sa le carati cu voi si daca schiati atat de bine. Cei doi salvamontisti care au fost cu noi, au coborat pe schiuri… aaaa si Cezar Cotescu o portiune. Dar cel mai frumos a fost cand am ajuns inapoi pe creasta si la coborare ne-am dat pe zapada la vale. Care pe fund… care pe burta… a fost o intreaga distractie. Incepuse sa se insenineze. Privelistea aceasta cu toata valea alba, ca o galeata, este superba.
Multe ar putea fi spuse… Cred ca fotografiile vorbesc de la sine. La plecare sa nu faceti ca mine sau macar daca faceti asa ceva pregatiti-va mental:
- Odata plecat singur nu te astepta sa te ajute cineva : ESTI SINGUR… MERGI NUMAI PE POTECA!!!
- Daca nu vezi poteca orienteaza-te dupa semne. Nu vezi semne? Nu ai ce cauta pe acolo… trebuia sa stai acasa.
- Daca ai dubii, ai semnal la telefon si poti sa suni SUNA! nu-ti fie rusine… suna la salvamont si spune-le ca te-ai ratacit sau sa-ti confirme daca esti pe drumul cel bun.Daca ai sansa sa dai peste cineva care nu stie si-ti spune sa astepti 5 min. sa se intereseze, nu te deplasa de acolo pentru ca nu stii daca mai sus vei avea semnal. ASTEAPTA!!
- Odata ajuns jos de la Malaesti, vei ajunge in zona unor poenite in care ai senzatia ca asa ceva nu poate exista. Nu fi naiv, asa ceva exista. Si mare pacat ca nu facem ceva sa si punem in valoare aceasta zona.. Ceea ce nu stii este faptul ca daca nu tii dreapta si treci paraile pe poduri ai mari sanse sa te ratacesti. Daca nu treci pe podete ai mari sanse sa te uzi. Stateam pe unul din podete si priveam cum curge apa si turturii formati de pe crengutele de brad cazute peste apa…Frumos. Spunea cineva ca salbaticia e frumoasa si are farmecul ei. Nimic mai adevarat… Odata ce ai ales traseul spre Cabana Diham nu te speria…calvarul urcarii abia acum incepe. Chiar daca ai dubii nu te mai intoarce. Eu am facut acest lucru si bineinteles ca am mai pierdut o ora. De ce? Pentru ca inainte de ultimul podet, indicatorul te informeaza ca mai ai 1 ½ h pana la Cabana Diham.Necunoscand zona ai impresia ca trebuie sa tot cobori ceea ce nu este adevarat.Traseul nu este stanga jos pe linga parau (asa cum arata indicatorul…probabil la orientat cineva gresit sub forma de “gluma”) si nici nu cauta cercul rosu in interiorul unuia alb asa cum iti va spune salvamontistul care raspunde la numarul de telefon de pe indicator. NU!!!… Urmeaza traseul cu o cruce albastra in interiorul unui dreptunghi alb.
- Sa nu lasi ca disperarea sa te cuprinda…mergi inainte. Nu te speria daca nu vezi poteca din cauza zapezii si mai vezi cateva urme care nu stii daca sunt de urs, lup sau porc mistret. Nici intr-un caz sa nu faci o asociatiune intre ceeea ce stii de la stiri, cum ca din cauza foamei ursii ajung pana jos la Rasnov sa caute hrana. Mergi… mergi… mergi… incet, ca oricum nu poti alerga.
- Ajunsi la un indicator, vei vedea ca mai sunt 15 minute pana la Diham. Nu cumva sa mergi pe cararea din stanga care coboara la vale. Mergi tot la deal cum arata indicatorul si ajungi la Diham.
- Aici surpriza… afli ca mai e 1 ½ h pana la Predeal. Ceea ce nu stii este ca timpul asta il vei face pana la soseaua Rasnov – Predeal de unde mai ai exact 7.5 km pe sosea pana la Predeal. Apoi bei un ceai cald. Nu te dezbraca si nici nu te acomoda cu statul jos… nu este o pozitie care sa te caracterizeze. Drepti si lupta… hai… la drum!
- Cobori abia acum pe un traseu care este marcat cu o bulina rosie intr-un cerc alb. Si iti aduci aminte de tipul care ti-a raspuns la telefon si care a avut dreptate ca mai e 1 ½ h pana la Predeal… pardon soseaua spre Predeal. Mergand ai timp sa gandesti. Te intrebi daca avea dreptate Marin Preda cand spunea: “durerea cladeste caracterul…” sau daca principiul japonez “iwa no mi“(corpul ca o stanca) iti spune ceva?? Sau este complet strain de tine… Te intrebi daca Musashi era sanatos si intreg la cap cand statea cu anii prin munti antrenandu-se si incercand sa demonstreze ca si confortul si comoditatea sunt inamicii nostri… Apoi l-a invins un cui… si s-a intors inapoi si a scris si GORI NO SHO.
- Ajungi la o sosea… Nu este cea pe care o cauti. Coborand pe aceasta vei ajunge la soseaua Rasnov – Predeal, dar dupa aproximativ 20 min.
- Nu incerca sa faci cu mana sa te ia cineva cu masina. Dupa ce ai umblat 4 zile pe jos prin munti nu-ti e rusine sa faci autostopul?? Poate ca sentimentul de oboseala si disperare te trage sa ridici mana… NUUU… abtine-te!!! Mergi 1 km si vezi ca ai un indicator: spre cabana trei brazi si spre orasul Predeal. 2 ½ h… In sfarsit esti fericit!!! Ce mai inseamna inca un munte de trecut??? O nimica toata!!!!
- Cand ajungi in gara Predeal sa nu faci greseala de a-l intreba pe controlorul care sta langa tren care sta sa plece daca acesta este trenul de Bucuresti. El oricum nu te intelege… Nu te intelege, pentru ca nu are cum… pe tine ca persoana… pentru ca oamenii sanatosi nu vorbesc monosilabic si abia inteles, ei stau cu telecomanda in mana in casa, in fata televizorului si- spun sotiei sa-i mai aduca o bere, cautand de pe un canal pe altul ceva interesant. Si mai ai si sentimentul ca se uita asa… cu mila la tine… ce-i ma cu asta??? NUUUU!!!! fa ca mine… treci pe langa el… te asezi la coada sa-ti iei bilet si vezi cum trenul a plecaaaaat… Urmatorul tren este peste ½ de ora… Ei si??? Ai si tu timp sa bei un ceai… sa privesti cum tineri frumosi si galbeni ca ceara sau abia tinandu-se pe picioare din cauza bauturii conduc pe cineva sau pe ei insisi la tren… Suntem o natiune trasnet. Puternici, vigurosi si plini de caracter. In timp ce-ti bei ceaiul suna telefonul. Hopaaa… nevasta-ta, care te intreaba: Draga, ai prins trenul de 3.00 pm? Si tu raspunzi angelic: nu.
DE CE?? Intreaba tot ea… draga, pentru ca, pana la urma nu sunt decat un biet Om! Raspunzi tu…
KPICASA_ALBUM(chelsea.bucuresti,20060101VarfulOmu)
Leave a Comment