1. Iata-ne la finalul unui alt stagiu de pregatire la Olimp, desfasurat în perioada 01 – 08.08.2008. Al câtelea în istoria stagiilor la Olimp si al câtelea la care participati?
Stagiul de la Olimp l-am inaugurat în 1980, când, întorcându-ma acasa, la Brasov, de la stagiul desfasurat pe litoralul iugoslav cu maestrul nostru sensei IORGA si cu un maestru care nu mai este în viata, unul dintre cei mai mari, sensei TAIJI KASE, în apropiere de 1 septembrie, i-am luat pe karateka pe care i-am gasit în Brasov, noua si cu mine zece, am venit la Olimp si am facut prima editie.
De atunci stagiul se desfasoara neîntrerupt sub conducerea mea, anul acesta fiind organizata a XXIX-a editie. Anul viitor vom avea o editie jubiliara.
2. Cum vi s-a parut acest stagiu, din punct de vedere al implicarii participantilor si al nivelului lor de pregatire? Care considerati ca au fost reusitele acestui stagiu si care au fost neîmplinirile?
În primul rând, am pus accentul în continuare si am încercat sa îmbunatatim întelegerea principiilor karate-ului traditional, lucru asupra caruia sensei HIDETAKA NISHIYAMA insista deosebit de mult în sistemul pe care dânsul l-a terminat în 2005, dupa o cercetare care a durat 50 de ani. Practic acum acesta este aplicat de trei ani de zile si nu va mai fi schimbat niciodata.
Întelegerea si testarea întelegerii acestor principii noi o facem într-un mod foarte bine organizat, în cadrul unor stagii speciale pentru instructori. În acest sens, Federatia Româna de Karate Traditional (FRKT) este singura federatie din România care, pe lânga toate cerintele din Legea Sportului legate de calificari, a introds o regula suplimentara extrem de drastica legata de licentierea anuala a antrenorilor. Toti antrenorii care îsi desfasoara activitatea în FRKT trebuie sa urmeze un stagiu de pregatire de o saptamâna, cu trei antrenamente pe zi, iar mai apoi sa promoveze testele fizice, tehnice, cele de pregatire – antrenament sportivi, precum si alte examene specifice. Numai dupa promovare, antrenorii pot prezenta echipele pe care le pregatesc la activitatile desfasurate în organizarea FRKT.
Revenind la întrebarea dumneavoastra, am fost foarte multumit de nivelul de pregatire pe care sportivii l-au prezentat, nu am avut neîmpliniri în acest stagiu, ba chiar pot spune ca am realizat mai mult decât ne-am propus.
Totodata, vreau sa mentionez examenul de grad desfasurat la finalul stagiului, care a venit ca o încununare a efortului depus, în care doi dintre cei mai vechi si mai buni elevi ai mei, Nicolae Marandici si Paul Pintilie, alaturi de sotia mea, Marta Stuparu – cu o activitate de 25 de ani în karate, au promovat fiecare la nivelul superior, demonstrând calitati pe care le-am reîntâlnit si la elevii pregatiti de ei, fapt care spune foarte mult.
3. Am numarat aproximativ 150 de participanti, din care aproape o treime copii. Cât de importanta vi se pare participarea la stagiu a acestora, alaturi de centurile negre?
Atmosfera si spiritul transmis de o masa mare de karateka cu o pregatire de înalta tinuta, din punct de vedere moral si tehnic, au o influenta fantastica asupra copiilor. Din punct de vedere tehnic, participarea copiilor este aproape nesemnificativa si neimportanta, dar covârsitor este faptul ca ei învata, de mici, ca apartin unei familii foarte mari si foarte puternice, ca au ceva de transmis, pentru ca ceea ce facem noi ca arta martiala, karate traditional, are în primul rând o foarte importanta conotatie educationala.
Asa cum spunem noi, modelul campionului se creeaza dupa calitatile morale si dupa realizarile pe care le are în viata sociala. Nu ne intereseaza campioni mondiali care, dupa sfârsitul carierei sportive, sa ajunga în puscarie.
4. Recent v-ati întors de la stagiul Federatiei Internationale de Karate Traditional (ITKF) de la San Diego, S.U.A. Va rugam sa ne suneti care au fost principalele teme abordate si care sunt cele mai importante aspecte rezultate.
Nu este nimic nou sub soare. Asa cum spune sensei NISHIYAMA „noi aducem numai îmbunatatiri deoarece modificari nu au cum sa apara atunci când este vorba de principii“.
Practic, a fost o pregatire speciala, tinând cont de faptul ca anul acesta în luna octombrie va avea loc, la Vilnius în Lituania, Campionatul Mondial de Seniori. În stagiul de la San Diego s-a pus un accent deosebit pe pregatirea acestui Campionat Mondial si pe respectarea principiilor karate-ului traditional ca arta martiala de autoaparare.
Aceasta deoarece „competitia sportiva“ si practica curenta a karate-ului traditional au condus la aparitia unor alte ramuri care nu mai apartin karate-ului traditional caracterizate de o dihotomie, adica antrenamentul din dojo nu mai seamana cu executiile acceptate în „competitiile sportive“. Fata de aceasta situatie, karate-ul traditional doreste sa pastreze cu strictete aplicarea regulilor din dojo, a principiilor de baza si în competitiile sportive, astfel încât acestea sa constituie doar o prelungire si o prezentare în public a acestei arte martiale.
La stagiu participa toti marii maestri din lume cu scopul de a îmbunatati si întelege mai bine si mai profund aceasta arta, pentru a îndeplini cât mai bine responsabilitatea despre care sensei NISHIYAMA a spus ca ne apartine, aceea de a transmite generatiilor viitoare în mod corect, karateul traditional.
5. Ce personalitate a karate-ului mondial ati dori sa o vedeti în România la un stagiu de pregatire? Credeti ca ar fi posibil acest lucru anul viitor, aici, la Olimp?
Binenteles ca mi l-as dori pe sensei HIDETAKA NISHIYAMA, dar ar fi imediat dupa stagiul de la San Diego, astfel încât lucrul acesta nu cred ca se poate. Speram, totusi, sa organizam un eveniment important la care sa fie prezenti cei doi maestii ai nostri, sensei NISHIYAMA si sensei IORGA, poate într-un viitor foarte apropiat si aici ma refer la organizarea unui Campionat Mondial de Seniori ITKF, campionat pe care noi înca nu l-am organizat. Pâna în prezent am organizat toate celelalte tipuri de campionate în România. Este dorinta mea arzatoare si sper ca sensei NISHIYAMA sa fie sanatos si sa putem face acest lucru.
Despre prezenta unei personalitati a karate-ului mondial la Olimp nu stiu daca va fi posibil, pentru ca acest stagiu este organizat în perioada de vacante.
6. Anul viitor se va organiza a XXX-a editie a stagiului de pregatire de la Olimp, vârsta pe care multi dintre cei care au fost prezenti anul acesta înca nu au împlinit-o. Va rugam sa rememorati care era atmosfera la acest stagiu în anii lui de început si care erau principalele deosebiri fata de prezent, cunoscut fiind faptul ca înainte de 1989 practicarea acestei arte se facea cu unele dificultati.
În primul rând, poate parea surprinzator ca noi am ales Olimpul. A fost, sa spunem, o alegere personala, legata de faptul ca îmi place enorm de mult aceasta zona si mie mi se pare cea mai selecta si cea mai frumoasa de pe litoral. La acea data a fost principalul criteriu de alegere a locului pentru stagiu.
De asemenea, la vremea respectiva, Olimpul asigura niste facilitati cu totul deosebite, considerând ca pe litoral, în perioada de dinainte de 1989, cel mai bun camping era cel din Olimp (care din pacate la ora actuala este distrus …). A fost si acesta un punct important, pentru ca, la posibilitatile de atunci, marea majoritate a participantilor, cu mine în frunte, stateam la camping, la cort, la casute … cum ne descurcam!
În prezent, „înversunarea pozitiva“ a primelor editii e mai greu de regasit, ea estompându-se în timp. Acest fapt a fost cauzat de valul de democratie prost înteleasa, care a condus la fenomene pe care noi încercam sa le estompam si sa aducem personalitatea umana si sufletul fiecaruia, în special a celor mai mici, pe calea cea buna. Si aici nu cred ca vorbesc fara lipsa de modestie, pentru ca se observa acest fenomen de înstrainare, pe care noi nu îl cunosteam înainte deoarece regimul ne facea sa fim mai uniti, sa citim mai mult, sa ne educam mai mult, pentru ca altceva nu prea aveam de facut.
Acum, cu o paleta foarte larga de oportunitati, dintre care marea majoritate cred ca sunt de factura negativa, exemplificând cu acest curent total negativist „emo“ dar si cu alte manifestari, pe care le vedem de obicei la stirile de la ora 1700, cred ca societatea româneasca are nevoie de o implicare deosebita din partea oamenilor cu potential. Aceasta deoarece fiecare în domeniul lui poate sa faca cât mai mult posibil pentru a asigura o educatie de baza, solida, copiilor.
7. O întrebare adresata tatalui Dan Stuparu si nu senseiului Dan Stuparu: cum priviti practicarea de catre fiul dumneavoastra a karate-ului, caracterizat de unele persoane ca „un sport violent, cu batai“?
Cred ca nu poate fi bucurie mai mare pentru un parinte decât aceea ca fiul lui sa urmeze calea pe care el a strabatut-o anterior.
Nu am facut nici o presiune asupra lui si încerc sa fac de asa maniera încât sa îl apropii de karate, sa îi placa. Faptul ca îi place într-adevâr, nu poate reprezenta decât o mândrie pentru mine, mai ales ca toata familia provenim, suntem nascuti, crescuti si traim pentru aceasta pasiune, karate-ul traditional.
Împreuna cu sotia mea ne-am cunoscut la karate traditional. Ea era eleva în ultimul an de liceu si am ramas împreuna de atunci, uniti si de aceasta pasiune comuna. Dorinta mea cea mai arzatoare este ca baiatul meu sa-mi continue munca pe care eu am început-o în urma cu 36 de ani, si sa ma depaseasca, deoarece, ca orice profesor, îmi doresc ca elevii sa devina mai buni ca mine.
8. În ultima zi de stagiu a fost organizata adunarea generala a Asociatiei de Karate Traditional din România (AKTR). Prezentati-ne, va rugam, ordinea de zi si care au fost principalele aspecte rezultate.
Ca de fiecare data începem cu raportul de activitate pe anul competitional încheiat. În acesta am prezentat rezultatele deosebite obtinute care au condus la mentinerea locului unu modial în shotokan-fudokan si pozitiei între primele trei tari din lume la toate stilurile de karate traditional în cadrul ITKF, precum si dezvoltarea, în continuare, a activitatii AKTR si înfiintarea de noi cluburi cu instructorii nostri care au îndeplinit conditiile precizate anterior.
Cred ca suntem una din cele mai puternice federatii de arte martiale din România, si nu numai. Într-o statistica anterioara eram clasificati între primele trei federatii din România, indiferent de disciplina, având cluburi în peste 76 de orase din tara. În prezent, sunt foarte putine judete în care nu suntem prezenti.
De asemenea, noi punem foarte mare accent pe pregatirea în conformitate cu standardele cerute pentru obtinerea de rezultate de mare performanta. Ciclurile noastre de pregatire sunt foarte bine stabilite. Suntem printre putinele federatii din România care au testari fizice si tehnice înainte de începerea competitiilor, care au influenta directa la admiterea practicantilor de karate traditional în campionate.
Totodata, un alt element pe care îl consideram foarte important, si despre care s-a discutat la aceasta adunare, este vizita medicala a tuturor celor care practica karate. Aceasta nu este o simpla formalitate, ci consta într-o colaborare foarte buna cu medicii, în ceea ce priveste sustinerea efortului, pentru ca la sportul de mare performanta nu este suficienta doar o vizita medicala ci este necesara constituirea unui program alimentar si de administrare al suplimentelor alimentare, pe lânga saruri minerale, vitamine si toate celelalte sustinatoare de efort.
În acest sens, pe parcursul stagiului de instruire al instructorilor, desfasurat la Covasna si la care m-am mai referit anterior, o tema abordata este cea a medicamentatiei interzise, pentru sustinerea careia invitam medici recunoscuti în acest domeniu. Este foarte importanta acesta problema, deoarece trebuie sa nu încalcam în nici un fel codul moral si de sanatate al sportivilor de mare performanta.
Din acest punct de vedere ne straduim încet dar sigur („nu ne grabim, dar actionam alert“, asa cum spune sensei NISHIYAMA) ca activitatea nostra sa aiba continuitate si sa înregistreze un traseu ascendent. Iar acest lucru se poate observa în rezultatele pe care le obtinem.
9. Ce sfat ati da unui tânar karateka, aflat la început de cariera, care simte ca „nu mai poate“ si ar dori sa abandoneze practicarea acestei arte martiale?
Testarile încep de la cadeti, la vârsta de 14 – 15 ani. Când ajung la aceasta categorie marea majoritate a practicantilor de karate traditional au o experienta pe tatami de câtiva ani, pentru ca ei vin în dojo în jurul vârstei de 6 – 7 ani. Cu acestia este mai usor.
Cu cei care se apuca mai târziu, si care nu au foarte multa experienta sau nu au fost îndrumati suficient de mult timp, este ceva mai greu.
Eu cred ca si în acest caz este vorba de educatia de acasa. Caci parintii sunt un factor determinant, în afara de cei sapte ani de acasa, de formare a personalitatii copiilor în prima parte a vietii lor.
Când spun lucrul acesta nu ma refer la presiune. Presiunea trebuie sa lipseasca din sistemul de educatie. Dar determinarea, chiar severitatea, sunt mult mai bine acceptate de copii decât o toleranta maxima.
Celor mici le trebuie, în primul rând, repere clare. Decizii clare. Siguranta lor sau dezvoltarea armonioasa sunt impietate de multe ori de o întelegere gresita din partea parintilor, care satisfac oricând, oricum, fara nici un discernamânt (mai ales parintii care îsi permit) dorintele si poftele copiilor, ceea ce îi duce la debusolare si la lipsa de repere.
În dojo noi încercam sa corectam lucrul acesta, iar faptul ca ei stiu ca vor sustine niste teste, pe care trebuie sa le promoveze pentru a continua, constituie un factor mobilizator, si nu descurajant, pentru ca fiecare sunt mici personalitati care vor sa iasa în evidenta în fata celorlalti practicanti, fiecare vor sa îsi puna amprenta si doresc sa cunoasca unde le este locul.
De aceea aceste teste nu sunt doar niste simple teste fizice, ci sunt teste între caractere. Practic lucrul acesta ajuta la dezvolarea lor si la dorinta de a trece la stachete ridicate din ce în ce mai sus.
Iata ca mesajul nu se adreseaza doar tânarului practicant, ci si familiei acestuia: sprijiniti-va copilul, mai ales daca drumul pare greu.
10. Dezvaluiti-ne câteva din planurile dumneavoastra de viitor, în domeniul karate-ului.
Un plan de viitor foarte important, din punct de vdere sportiv, este organizarea în România a unui Campionat Mondial de Seniori la karate traditional.
Dar cel mai important plan de viitor este construirea unei miscari pe baza sistemului creat de sensei NISHIYAMA care sa ne mentina pe toti sanatosi. Pentru ca daca suntem sanatosi putem sa atingem toate celelalte obiective pe care ni le-am propus în viata.
De asemenea, am în vedere construirea si dezvoltarea în cotinuare a unui sistem care sa dea oameni performanti în viata, nu neaparat în planul karate-ului traditional. Pentru ca unele mari personalitati din karate-ul traditional sunt si mari personalitati publice. Au ocupat functii de ministri, diplomati, sunt oameni importanti de afaceri: Iulian Dascalu, Serban Valeca (presedintele de onoare al FRKT) – fost ministru al educatiei si cercetarii, Costel Adascalitei – vicepresedinte al Consiliului Judetean Iasi, Stefan Timofte – primar la Tomesti, Iasi (reales cu un procentaj de 90% din voturi) si va mai pot da multe alte exemple. Iar toti acestia nu au uitat miscarea din care au pornit si recunosc ca formarea adevarata ca personalitate si ca oameni a fost obtinuta în cadrul miscarii noastre.
11. În final, va rugam sa adresati un mesaj internautilor care vor citi acest interviu pe site-ul Chelsea Bucuresti.
Când va propuneti ceva, faceti absolut totul sa si realizati.
Daca v-ati propus ceva niciodata sa nu abandonati.
Niciodata sa nu va fie frica si totdeauna perseverenta va fi rasplatita.
Sensei Dan Stuparu va multumim pentru amabilitatea de a ne raspunde la întrebari si va mai asteptam pe site-ul nostru.
KPICASA_ALBUM(chelsea.bucuresti,20080808InterviuSenseiDanStuparu7Dan)
Fotografii si reportaj realizate de
Razvan Rosca
Olimp, 8 august 2008
1 Comment