Vf. Omu – 2009
…un altfel de turism…

In perioada 5-10 ianuarie un grup de pasionati ai muntelui printre care m-am numarat si eu, ne-am deplasat pentru a atinge Vf. Omu, asa cum ne-am obisnuit de cativa ani incoace.

De aceasta data, unii dintre noi au ajuns mai devreme la Malaiesti: Cezar, Dragos, Marian si Vlad – luni, iar unii printre care si eu – impreuna cu Andrei si Razvan am plecat miercuri seara si am ajuns joi dimineata.

Daca pentru foarte multi, turismul montan, in aceasta perioada,  inseamna inghesuiala intr-o statiune in care te calci pe picioare si poti „savura” aerul „curat” de la tevile de esapament al ATV-urilor, pentru noi linistea din varful acestor munti ni se pare o alternativa foarte ieftina si la indemana oricarui individ care nu vrea sa trandaveasca cu o telecomanda in mana si tipand la sotie sa I se aduca o bere.

In aceasta saptamana vremea a fost…o zi soare si alta furtuna cu multa ceata si vant puternic.

Ei bine, joi am prins o zi nu tocmai buna pentru escalada. Plecati de dimineta de la cabana Malaiesti, am parcurs Scocul Cainelui spre Bucsoiul Mare pe o vreme cu o temperatura de -20 grade si un cer acoperit.

Odata iesiti din Scocul Cainelui am mers usor dreapta pentu a gasi traseul de pe creasta care duce spre Statia Meteo de pe Vf. Omu. Imediat ce am iesit pe creasta am simtit ca se dubleaza temperatura si un vant puternic ne batea dinspre NE. Speriati de aceasta vreme am votat daca sa continuam sau nu. Din pacate am fost singurul care am votat „pentru” asa ca ne-am intors in scoc si ne-am dat pe fund la vale pana la baza muntelui.

A doua zi -vineri- dupa o indigestie avuta cu o seara inainte, eram hotarati sa ne intoarcem cu ceilalti la Rasnov pentru a pleca acasa. Vremea foarte frumoasa nu ne-a lasat insa si am hotarat ca este o zi foarte buna pentru a face un traseu. Pentru Andrei si Razvan Bucsoiul Mare am considerat ca este prea complex asa ca am mers prin Hornul Mare pe Vf. Omul.

Asa cum va spuneam vremea a tinut cu noi si am avut parte de o zi senina cu foarte mult soare si un cer linistit. Zapada era pe alocuri inghetata ceea ce a constituit un mare avantaj pentru noi si fara riscuri de avalansa.

Am plecat la ora 10.00 de la Cabana Malaiesti si la ora 13.00 eram sus terminand Hornul Mare si ajunsi pe platoul superb, unde am facut cateva fotografii superbe. Apoi in jurul orei 14.00 am ajuns la Statia Meteo unde am baut un ceai si ne-am intors pe acelasi traseu.

La intoarcere am trecut prin Hornul Mare ca niste naluci, traseul facut in aproximativ 70-80 de minute fiind coborat in maxim 10.

Ajunsi in jurul orei 18.00 la cabana Malaiesti, am mancat cate un bors fierbinte si o portie de sarmalute si am coborat spre Rasnov fiind la Bucuresti in jurul orei 23.00.

Citeam undeva, ca optismismul, poate atinge limite inimaginabile. Subliniind frumusetea vietii unii oameni considera ca daca o gama muzicala ar avea doar doua note, tot ar fi iubita muzica. Frumusetea muntelui nu poate fi aceeasi fara respectul pe care muntele il asteapta pentru deschiderea sa catre noi. Lipsa de respect fata de natura ne va conduce cu siguranta la autodistrugere tinta spre care galopam cu inconstienta.

KPICASA_ALBUM(chelsea.bucuresti,VfOmu2009)

1 Comment

Leave a Comment

(required)

(required)

Parteneri