Tirul cu arcul sau Kyudo este practicat ca o metodă de dezvoltare psihică, morală şi spirituală. Se spune că o lovitură reuşită în tirul cu arcul nu este doar aceea care atinge ţinta chiar în centrul ei, ci aceea despre care se spune că săgeata este în mijlocul ţintei încă dinainte de a fi trasă.
Chelsea Club Bucuresti va ofera acum ocazia de a va initia si practica aceasta disciplina in singura sala amenajata in acest sens din Bucuresti, sub indrumarea unui personal calificat.
Echipamentul tehnic ( arcuri, sageti, tinte, protectii, tolbe) sunt asigurate de catre club, obligatia dvs fiind de a va prezenta intr-o tinuta sportiva adecvata, pantofi sport cu talpa deschisa la culoare precum si cu manusi de protectie care sunt personale. Acestea din urma pot fi achizitionate prin intermediul clubului nostru. In cazul in care doriti un arc personal, achizitionarea acestuia este posibila, fiind in acest sens ajutati de unul dintre instructorii nostri pentru al alege.
Alegerea arcului si a echipamentului necesar tirului cu arcurile traditionale
Echipamentul complet necesar unui arcas pentru a practica tirul cu arcul se compune din urmatoarele repere:
▪ arc
▪ sageti
▪ tinta
▪ tolba
▪ manusa Y de protectie
▪ manusa 3 degete de protectie
▪ protectie antebrat
In cele ce urmeaza vor fi prezentate (in ordine inversa), principalele caracteristici de alegere a echipamentului necesar pentru arcas; mentionam ca modul de folosire a acestora este explicat in capitolul “Utilizarea si intretinerea arcului”.
▪ Protectie antebrat: in afara de estetica produsului, culoare, nu exista o alta regula de alegere; avand sistemul de prindere cu elastic se poate folosi in egala masura de copii, femei sau barbati , indiferent de constitutia fizica a persoanei sau faptului ca este stangaci sau dreptaci.
▪ Manusa 3 degete: se alege in functie de marimea mainii celui care o foloseste; masurile disponibile sunt : S, M, L, XL; aceeasi manusa se poate folosi si pentru mana dreapta si pentru mana stanga a arcasului.
▪ Manusa Y: se alege in functie de marimea mainii celui care o foloseste; masurile disponibile sunt: S, M, L, XL; manusile Y sunt distincte pentru stangaci sau dreptaci.
▪ Tinta: tintele sunt de doua feluri : discul mobil (se arunca in aer, tirul asupra lui executandu-se in tinta aflata in miscare, precum tirul asupra talerelor) si tinta fixa care in cazul celor din polifoam pot fi cu centru inlocuibil sau fara centru inlocuibil; in consecinta, pentru practicarea “activa” a tirului cu arcul se va alege o tinta mobila, iar pentru varianta clasica se va alege o tinta statica care va avea centrul inlocuibil sau nu, in functie de concentrarea loviturilor sagetilor in centrul tintei data de indemanarea arcasului.
▪ Tolba: nu exista reguli stricte de alegere a produsului, in afara de cea estetica si o anume usurinta (demonstrata de practica) in utilizarea tolbelor pentru centura fata de cele pentru spate.
▪ Sageti: pentru tirul cu arcurile traditionale se folosesc de regula sageti de lemn, alegerea acestora facandu-se in functie de caracteristicile arcului cu care se executa tragerea; la achizitinarea unui arc, acesta va fi insotit de sagetile corespunzatoare lui, iar pentru o achizitie ulterioara a sagetilor ne este suficient sa ne transmiteti codul arcului (care vine impreuna cu certificatul de garantie si care trebuie pastrat in mod obligatoriu); practicarea tirului cu arcul in discul mobil se face cu ajutorul sagetilor flu-flu(cod 1305).
▪ Arc: Arcurile de tir traditionale se impart in doua categorii principale: cu fereastra de tragere si fara fereastra de tragere (majoritatea).
Despre tir cu arcul
Vârsta
Nu există o limită superioară de vârstă pentru tirul cu arcul - unii oameni continuă să tragă până la 80 de ani.
Nu există o vârstă limită nici inferioară, dar mulţi antrenori au constatat că vârsta sensibilă este sub 10 ani. Copiii mai mici de 10 ani se luptă uneori fizic să cotroleze arcul, iar cei sub şapte ani nu înţeleg adesea instrucţiunile de siguranţă. Dacă aveţi dubii, antrenorii nostri vor fi disponibili oricând să evalueze abilităţile copilului vostru într-o şedinţă specială.
Forme de tir cu arcul
Există mai multe forme de tir cu arcul care vă pot interesa. Iată în cele ce urmează descrierea celor mai cunoscute dintre acestea în Marea Britanie. Începătorii vor debuta, de obicei, cu tir cu arcul la ţintă (metric), chiar dacă intenţionează să abordeze un alt stil mai târziu.
1.Tir cu arcul la ţintă (metric)
Este actuala formă olimpică a sportului.
Această formă cunoscută de tir cu arcul se desfăşoară pe teren plat şi constă din tragerea o rundă. Runda constă dintr-un anumit număr de săgeţi trase la ţintă cu una sau mai multe distanţe cunoscute, de până la 90 m pentru bărbaţi şi 70 m pentru femei.
Juniorii au distanţe speciale, mai mici, în funcţie de vârstă.
Poate fi folosit orice tip de arc, cu excepţia celor specializate pentru distanţe mari.
Tirul cu arcul pentru interior (indoor), cu ţinta mică în faţă şi distanţe mai mici, este foarte popular în timpul lunilor de iarnă.
2.Tirul de câmp (Field)
Derivat din vânătoare, tirul de câmp se desfăşoară într-o cursă de ţinte stabilite pe teren accidentat (de obicei, în pădure). Nu uitaţi că vânătoarea cu echipament de tir cu arcul este strict interzisă în Romania.
Tirul de câmp poate fi asemănat cu golful în sensul că abordarea fiecărei ţinte este diferită de cea anterioară, incepand dintr-un punct şi finalizand în circuit traseul cu toate ţintele, pe un teren accidentat.
Distanţele de tragere sunt fie marcate, fie nemarcate. Dacă trageţi pe un traseu nemarcat, estimaţi distanţa şi apoi ochiţi corespunzător. Estimarea poate fi uneori dificilă nu doar pentru că distanţele variază, dar şi pentru că dimensiunile ţintelor sunt diferite. Acestea variază între 15 şi 80 cm.
Spre deosebire de tirul metric, unde trageţi cu săgeţi, le punctaţi şi apoi vă întoarceţi la linia de tragere, în cazul tirului de câmp, trageţi cu săgeţile de pe locul marcat (un ţăruş înfipt în pământ), mergeţi spre ţintă pentru a marca, iar apoi mergeţi mai departe spre următorul loc marcat pentru a trage la următoarea ţintă.
Există clase diferite de arcuri în cazul tirului de câmp. Arcaşii de câmp tind în general să fie foarte prietenoşi cu multă lume ceea ce este foarte recomandat, mai ales dacă vă place să jucaţi outdoor.
3.Tir la prăjină
Este la fel cu tirul metric, cu excepţia faptului că arcaşul încearcă să declanşeze săgeata la o distanţă cât mai mare (165 m la bărbaţi şi 125 m la femei) în serii, pe zone circulare de punctare, pe terenul din jurul unui steag de marcaj (prăjină). Zonele circulare formează o ţintă uriaşă, cu ariile cele mai apropiate de steag cu punctaj mai mare decât cele mai depărtate.
Există distanţe mai mici pentru juniori, în funcţie de vârstă.
Atmosfera la tragerile la prăjină este destul de relaxată şi prietenoasă. Aceasta este o formă de sport foarte recomandata, relaxanta si deconectanta.
4.Tir la distanţă
Este o formă de tir cu arcul care se poate desfăşura numai în locaţiile în care spaţiul permite asta pentru că arcaşii concurează prin tragerea la o distanţă cât mai mare. Spaţiul ideal este cel în aer liber.
În mod normal, veţi trage 24 de săgeţi în serii de 6, în aer liber.
Când toată lumea a tras, se porneşte căutarea celei mai îndepărtate săgeţi, iar acolo se marchează punctul, cu un marcaj de identificare. Când toate săgeţile au fost trase, rămâneţi în locul în care a ajuns cea mai îndepărtată săgeată până când arbitri măsoară distanţa.
Există diverse clase în care puteţi trage, în funcţie de tipul de arc cu care trageţi şi de greutatea de tragere.
5.Tirul de vânătoare
A provenit iniţial de la împuşcarea păsărilor de pe turlele bisericilor. Este denumită şi popinjay, un termen mai vechi englezesc pentru papagal.
Nu este o formă foarte des întâlnită de tir cu arcul (deşi este renumită în Belgia). Arcaşii stau la baza unui stâlp de 28 m şi trag aproape vertical cu săgeţi boante. Acestea sunt săgeţi care au un dop de cauciuc în loc de vârf.
Scopul este doborârea cât mai multor ţinte animaliere de lemn care sunt aşezate în vârful stâlpului. În zilele de demult, se foloseau păsările vii!
Cel mai vechi club de tir cu arcul din Marea Britanie, Kilwinning, Scoţia, a ţinut primul turneu de tir de vânătoare in secolul al XV-lea.
Tipuri de arc
Există o varietate foarte mare de arcuri în toată lumea. Iată mai jos descrierea celor mai folosite arcuri în Marea Britanie.
Arcul tradiţional englez Longbow.
Acesta este cel mai cunoscut arc, asociat cu Robin Hood şi Epoca Medievală. Pentru a se plia pe regulile Societăţii britanice Longbow, arcul trebuie să fie din secţiunea D, creat în totalitate din lemn, cu crestături din corn la fiecare capăt unde se prinde coarda. Axul săgeţilor trebuie să fie făcut din lemn, iar săgeţile trebuie să aibă aripioare direcţionale din pene. Sprijinul săgeţii şi cătarea nu sunt acceptate.
Arcul plat american.
Acest arc a fost conceput în anii 1930 când oamenii de ştiinţă şi inginerii au început să realizeze un studiu detaliat pentru echipamentul dedicat tirului cu arcul. Ei au aplicat descoperirile lor arcului englezesc Longbow (ELB) şi au produs ADB (American Flat Bow). Acesta este puţin mai scurt decât ELB şi are braţe dreptunghiulare mai degrabă, decât cele în forma literei D ale ELB-ului. AFB-ul este folosit des pentru tirul de câmp.
Recurv (sau olimpic).
Acesta este arcul cel mai des întâlnit în zilele noastre, dar devenit popular cu ajutorul arcului compound.
Arcul recurv a evoluat de la arcul englezesc Longbow, prin intermediul celui american plat şi a progresat până la mânerele din lemn laminat şi braţele din fibră de sticlă sau lemn laminat. În ultimii ani secţiunile de metal ale mânerului (elevatoarele) cu braţe detaşabile au devenit mai des întâlnite. Este permisă folosirea cătării, a sprijinului pentru săgeată, a stabilizatoarelor, a materialelor sintetice pentru coardă şi a clicker-ului (ca verificare a elongaţiei) pentru acest tip de arc. Săgeţile pot fi confecţionate din lemn, aluminiu, carbon/aluminiu sau fibră de carbon. Majoritatea arcaşilor profesionişti trag cu săgeţi de carbon/aluminiu sau din fibre de carbon datorită traiectoriei lor mai plate şi a vitezei mai mare de zbor, cu scopul de a marca un punctaj mai mare.
Arcul compound.
Arcul compound este cel mai sofisticat şi tehnic arc existent. Pentru cei neiniţiaţi, arcul compound pare să aibă mai multe corzi, când de fapt, are doar una, plus încă două sau patru cabluri cu scripeţi la capăt care sunt prinse de fiecare braţ în parte şi de o camă la capătul opus al celuilalt braţ. Braţele unui arc compound sunt foarte rigide, astfel încât camele şi cablurile sunt cele care oferă elasticitatea necesară pentru a trage arcul.
Arcul compound tinde să fie mai scurt decât cel recurv şi este compus dintr-un elevator metalic, fibră de sticlă laminată, iar braţele din fibră de carbon la capete, acolo unde se află camele excentrice care variază mult în design şi oferă fiecărui arc caracteristicile proprii de tragere. Caracteristica principală a arcului compound este faptul că la tragere, greutatea maximă de tragere este atinsă mult mai rapid decât în cazul arcului recurv (la aproape o treime din elongaţie), iar apoi, pe măsură ce trageţi până la final, greutatea de menţinere scade între 60 şi 75% din greutatea maximă de tragere. Arcul compound este astfel mult mai uşor de ţinut şi de folosit. Arcurile compound sunt mult mai eficiente decât celelalte arcuri la transformarea energiei stocate în viteza săgeţii.Pentru achizitionarea cestora aveti nevoie de un permis eliberat de politie.
Arbaleta
Arbaletele sunt arcuri care au un mic încărcător precum cel al puştilor, un mecanism de blocare pentru menţinerea corzii la elongaţie maximă şi un trăgaci pentru eliberarea corzii. Arbaletele sunt foarte rar întâlnite în tirul la ţintă, deşi folosinţa lor creşte pe continentul european şi poate creşte în timp şi în Marea Britanie. Arbaletele sunt mai des găsite în tirul de câmp, deşi mai puţin comune decât celelalte tipuri de arcuri.
Majoritatea cluburilor de tir cu arcul din Marea Britanie nu acceptă arbaletele pentru că au nevoie de ţinte speciale şi au deja o reputaţie mai puţin bună ca fiind folosite în acţiuni periculoase şi antisociale de către unii deţinători. Pentru achizitionarea cestora aveti nevoie de un permis eliberat de politie.
Arcul de distanţă
În cazul tirului la distanţă există mai multe clase de arc ce, per total, tind să fie arcurile ţintă (recurv sau compound) în echipamentul normal de tragere, în mai multe categorii de greutate de tragere.
Există, de asemenea, un tip specific de arc pentru tirul la distanţă (în propria sa clasă) care este foarte scurt şi lansează săgeţi foarte scurte şi ele (de aproximativ 35 cm) cu aripioare direcţionale minuscule. Aceste arcuri sunt atât de specializate încât nu se găsesc în magazine. Trebuie să găsiţi pe cineva care vă poate confecţiona unul la comandă sau să îl realizaţi chiar voi. Există unul sau două special făcute, de tip compound, dar din nou, acestea se fac doar la comandă.
Toate tipurile de arcuri menţionate mai sus, cu excepţia celor de distanţă pot fi folosite pentru tir metric sau de câmp. Toate arcurile de mai sus cu excepţia celui de distanţă şi a arbaletei pot fi folosite pentru tir la prăjină. Arcurile lungi englezeşti nu se folosesc de obicei pentru tirul de vânătoare.
Cum să îţi alegi arcul
Pasul intai
Stabiliţi scopul pentru care veţi folosi arcul. Va reamintim ca in Romania este interzisa folosirea arcurilor pentru vanat. Arcurile de ţintă sunt, în general, mai lungi si cu greutate mai mică de tragere, de vreme ce veţi trage multe săgeţi în timp scurt, iar forţa de tragere nu este critică. Arcurile de compound sunt mai scurte si au greutate mai mare de tragere, dar forţa acestora este foarte importantă. Dacă intenţionaţi să folosiţi arcul pentru ambele activităţi, va trebui să faceţi niste compromisuri.
Pasul doi
Greutatea de tragere
Greutatea de tragere a arcurilor recurve se calculează la o elongaţie de 71 cm. Astfel, un arc cu greutate de tragere de 14 kg pentru a trage coarda si a o menţine la o distanţă de 71 cm. Ca regula generala, sunt necesare 1,200 kg pentru a trage fiecare distanta de 2,54 cm. Deci, pentru a trage coarda pe o distanta de 73,54 cm sunt necesare 15,2 kg. Majoritatea femeilor prefera arcul de 14 kg, iar barbatii pe cel de 25 kg.
Elongaţia de tragere
Elongaţia de tragere nu este la fel de importantă în cazul unui arc recurv precum în situaţia celui compus, cu excepţia faptului că ceea ce s-a menţionat mai sus în materie de greutate de tragere poate fi obţinut prin intermediul elongaţiei de tragere. Ca regulă generală, elongaţia de tragere a unui arcas va fi cu 2,54 cm mai mică decât este în cazul unui arc compus. Elongaţia de tragere este calculată brut prin strângerea în formă de pumn a mâinii cu care ţineţi arcul si atingerea acestuia de un perete în lateralul corpului ca si cum aţi trage cu arcul. Staţi drept, într-o poziţie bună de tragere, si rugaţi pe cineva să măsoare distanţa de la perete la colţul gurii voastre. Această metodă nu va fi exactă, dar este mult mai bună decât ghicitul
Pasul trei
Verificaţi elongaţia de tragere a arcurilor. Aceasta este distanţa pe care coarda se poate trage în spatele arcului. Complet trasă, coarda ar trebui să ajungă exact în spatele pometelui. Unele arcuri compuse au elongaţii reglabile de tragere. Cereţi informaţii de la antrenor în acest sens.
Pasul patru
Verificaţi greutatea de tragere a arcului. Alegeţi un arc pe care îl puteţi trage relativ facil. Încercaţi să trageţi mai multe săgeţi în acest sens, până ce încep să vă obosească braţele.
Pasul cinci
Nu uitaţi că lungimea arcului este importantă, chiar dacă are puţin de-a face cu greutatea de tragere sau cu elongaţia de tragere. În cazul unui arc pentru ţintă, lungimea contează foarte puţin, dar dacă vânaţi, un arc lung poate fi foarte incomod de transportat prin pădure.
Pasul sase
Verificaţi diversele tipuri de arc. Arcurile compound au scripeţi mecanici care iniţial fac dificilă armarea, dar apoi, tragerea este mult mai facilă odată ce coarda este întinsă complet. Acestea sunt cel mai des întâlnite tipuri de arc actualmente pentru că sunt usor de folosit la ţintă si foarte complexe. Arcurile recurve si cele lungi englezesti sunt mai tradiţionale si, de obicei, mult mai ieftine decât cele compound. Cu cât trageţi mai tare un arc recurve, cu atât devine mai greu să o faceţi. Arcurile recurve sunt mai bune pentru începătorii de la tir metric.
Cum se potrivesc arcul si săgeţile
Din a doua ediţie Archery, de Kathleen Haywood, Catherine Lewis
Stabilirea arcului potrivit pentru voi implică mai mulţi pasi. Mai întâi, trebuie să vedeţi dacă sunteţi dreptaci sau stângaci.
Apoi, stabiliţi elongaţia de tragere si dimensiunea cea mai bună a arcului. Instrucţiunile următoare de la acest pas vă ajută.
Alegerea mâinii preferate
Se poate să vi se pară firesc în a verifica dacă sunteţi dreptaci sau stângaci. Majoritatea dreptacilor aleg să tragă ţinând arcul cu mâna stângă si cu dreapta să tragă de coarda arcului. Anumiţi dreptaci, cu privire dominantă pe ochiul drept ar trebui să tragă cu mâna dreaptă, iar stângacii cu privire dominantă pe ochiul drept să tragă cu mîna stângă.
Dacă nu aveţi probleme de acest sens, adică ambii ochi au aceeasi precizie, atunci puteţi alege. Un arcas tipic aliniază ochiul dominant cu ţinta atunci când ocheste, deci puteţi trage pe partea ochiului dominant. Dacă vă simţiţi mai încrezători să trageţi pe partea cu mâna dominantă, atunci puteţi învăţa să trageţi cu ochiul dominant închis. De exemplu, dacă sunteţi dreptaci si cu siguranţă egală pe ambii ochi, închideţi ochiul stâng pentru a ţinti. Dacă nu este asa, aliniaţi ochiul stâng cu ţinta si trageţi săgeţile la stânga de ţintă, dar nu pe toate. Exerciţiul 1 de la finalul acestui pas vă ajută să stabiliţi ochiul dominant.
Stabilirea elongaţiei de tragere Exerciţiul 2 de la finalul acestui pas vă ajută să stabiliţi elongaţia de tragere. Începătorii obţin adesea o elongaţie de tragere puţin mai scurtă decât cea pe care o constată după ce trag timp de mai multe săptămâni. Când sunt la început, nu stăpânesc încă tehnica de întindere atât cât ar trebui. Dacă hotărâţi să cumpăraţi propriul echipament de tir, după cursurile de iniţiere în tir cu arcul, remăsuraţi elongaţia de tragere.
Găsirea arcului recurv potrivit
Dacă intenţionaţi să trageţi în viitor cu un arc recurv, trebuie să îl alegeţi pe cel cu elongaţia si greutatea de tragere potrivite. Mai întâi, stabiliţi lungimea ideală a arcului pentru voi, folosind elongaţia de tragere, ca în tabelul1.1. Apoi, alegeţi greutatea de tragere. Trebuie să începeţi cu una mică astfel încât să puteţi trage mai usor în timp ce vă dezvoltaţi tehnica.
Nu uitaţi că greutatea de tragere inscripţionată pe arc este greutatea de tragere pentru o elongaţie de tragere standard. Arcurile mai vechi menţionează greutatea de tragere în funcţie de cei 71 cm ai corzii arcului de la întinderea ei până la tensionarea maximă a arcului. Arcurile mai noi stabilesc greutatea de tragere la 66,6 cm de la coardă la sprijinul săgeţii. Dacă elongaţia de tragere este mai mică decât cea standard, braţele arcului nu se vor arcui la fel de departe si veţi trage cu o greutate mai mică decât cea înscrisă pe arc. Dacă elongaţia de tragere este mai mare decât cea standard, veţi trage cu mai multe kg decât greutatea menţionată. Adăugaţi un kilogram pentru fiecare 2,54 cm din elongaţia de tragere stabilită mai sus sau scădeţi un kilogram pentru fiecare 2,54 cm în minus faţă de standard pentru a estima greutatea reală a arcului cu care veţi trage.
Arcasii adulţi de forţă medie încep, de obicei, cu un arc de 9 – 11,4 kg. Arcasii mai puternici pot începe de la 11,4 la 15 kg. Arcurile mai usoare de 7 – 9 kg sunt potrivite juniorilor.
Alegerea unui arc compus corespunzător
Arcurile compuse trebuie să se potrivească întâi pe greutatea si elongaţia de tragere si apoi în funcţie de greutatea arcului în sine. Greutatea de menţinere a unui arc compus, respectiv forţa cu care se menţine coarda trasă la maxim, este o parte din greutatea sa maximă, mai exact, forţa transmisă arcului. Desigur, puteţi selecta un arc compus cu greutate de tragere mai mare decât cea a arcului recurv. Trebuie să trageţi până la punctul maxim de greutate a arcului compus pentru a ajunge la greutatea de menţinere, deci trebuie să aveţi forţa necesară de tragere până la acest punct maxim. Magazinul de arcuri de la care achiziţionaţi arcul compus trebuie să aibă o scală care măsoară punctul maxim de greutate a arcului si pe cel de menţinere la elongaţia de tragere a voastră.
Dimensiunea scripetelui excentric stabileste punctul din tragere în care este atinsă greutatea de menţinere. Acesta este denumit vale deoarece este punctul în care greutatea de tragere are valoarea minimă. În mod ideal, valea trebuie să corespundă cu elongaţia voastră de tragere. Multe arcuri compuse existente azi pe piaţă permit relgarea cu aproximativ 7,6 cm elongaţie de tragere cu aceeasi dimensiune a scripetelui. Acest tip de scripete face ca alegerea unui arc compus să fie mai usoară, dar elongaţia de tragere trebuie să se încadreze în limitele specificate pentru acel arc compus, iar cablurile corzii să fie plasate în sanţul scripetelui corespunzător pentru elongaţia voastră de tragere. Dacă elongaţia de tragere este peste 76 cm, atunci arcul compus trebuie să aibă o lungime de cel puţin un metru, dintr-un capăt în altul. O lungime de 110 cm este de preferat mai mult pentru elongaţiile de tragere de 84 sau mai mulţi cm. Această legătură este luată în considerare, de obicei, de către producătorul arcului.
Siguranţa şi Protecţie
AVERTISMENT
A NU SE LĂSA LA ÎNDEMÂNA COPIILOR!
A SE FOLOSI DOAR SUB SUPRAVEGHEREA ADULţILOR!
Arcurile şi săgeţile nu sunt jucării! Măsurile de siguranţă trebuie luate în considerare la fel ca în cazul tirului cu puşca, al darts-ului sau al altui sport ce implică proiectile de orice tip. Utilizatorul TREBUIE să citească, să înţeleagă şi să urmeze aceste îndrumări:
- Nu uitaţi că un arc armat este o armă fatală!
- Nu vă arătaţi abilităţile folosind o ţintă umană şi nu permiteţi nimănui să vă folosească drept ţintă!
- Asiguraţi-vă că nu se află nimeni în faţa sau lateralul arcasului în timp ce arcul este armat sau se trage!
- Verificaţi ca toată lumea să stea în spatele arcasului.
- Trageţi doar la ţintă. Primele trageri trebuie să fie la dintanţe mici faţă de ţintă, până ce arcasul se simte confortabil să tragă cu arcul.
- Nu folosiţi niciodată săgeţi prea scurte!
- Înlocuiţi coarda arcului atunci când ea s-a tocit.
- Armaţi corespunzător arcul!
- Folosiţi protecţiile pentru degete si braţ!
- Nu folosiţi niciodată o ţintă care nu poate opri săgeata!
- Alegeţi întotdeauna un perete care să oprească săgeata în spatele ţintei. Asiguraţi-vă că zona din spatele ţintei este liberă şi că nu există aici obiecte ce pot genera reculul săgeţilor. Tinta trebuie sa aibă baza stabilă pe pământ sau aproape de pământ, astfel încât săgeata să nu fie trasă în sus.
- Nu permiteţi nimănui să culeagă săgeţile până ce nu au fost trase TOATE săgeţile!
Nu uitaţi, priviţi atent înainte de a trage! Verificaţi periodic arcul şi săgeţile pentru imperfecţiuni de genul fisurilor, rupturilor sau aşchiilor. Dacă detectaţi vreun tip de defect, arcul sau săgeata respectivă trebuie distrus!
