Stagiu de karate si tabara montana in Fagaras

In perioada 04-14 iulie 2005 clubul nostru a organizat o tabara montana de karate si sport extrem in zona Mtii Lotrului la pensiunea Fratii Jderi, la confluenta raului Lotru cu paraul Pascoaia, undeva intre localitatile Brezoi si Voineasa din judetul Valcea.

Cezar Cotescu 3 dan, unul din cei mai vechi practicanti de karate traditional din Romania, ne-a fost gazda si ne-a “suportat” in acesta perioada in frumoasa si cocheta pensiune in care a investit inainte de toate mult… mult suflet.

Grupul format din 27 de membri, a trait in aceasta perioada clipe de neuitat si cu siguranta ceea ce spuneam inainte de plecare si anume ca aceasta tabara nu este recomandata “fandositilor” s-a dovedit a fi cat se poate de adevarat.

Situata intr-un peisaj mirific, pensiunea ne-a oferit in afara de confortul evident, posibilitatea de a ne exprima atat in plan sportiv (efectuandu-se antrenamente in fiecare zi dimineata la ora 07.00 si dupa amiaza la ora 18.00) cat si in cel al activitatilor mai “extreme” efectuandu-se drumetii montane, bai la cascade, antrenamente pe munte, catarare, caiac, moutain bike, american football, rugby, fotbal, tir cu arcul etc.

Vremea nu a prea tinut cu noi. Ploile care au afectat Romania in perioada aceasta nu a ocolit nici aceasta zona. In a doua saptamana(mai exact…luni noaptea, 11.07) a plouat torential si intr-un sfert de ora am ramas fara poduri si cu totii ne-am dat seama ca a fost intradevar o tabara de sport extrem.

Paraul Pascoaia are in mod normal debitul unui parau mic de munte si trece prin zona, peste un baraj lung de aproximativ 60 metri. Barajul a fost construit acum aproximativ 30 de ani si avea rolul de a acumula apa pentru pastravaria care era situata inainte pe locatia pensiunii. Acum, din cauza aluviunilor care sunt aproape la nivelul barajului, paraul Pascoaia curge linistit pe un colt, avand debitul foarte mic. In primele zile de tabara alergam in jurul pensiunii iesind prin zona barajului si alergand pe acesta pentru ca singura portiune pe unde curgea apa era de maxim 2 m si avea debitul unei “galeti cu apa” curgand, restul barajului fiind uscat. In seara de luni 11.07.2005 debitul acestui parau a crescut considerabil transformandu-se intr-o uriasa cascada, torentul rupand toate malurile si luand toate podurile la vale.

Trecand peste acest “mic” incident, tabara s-a dovedit a fi foarte utila si un prilej de a ne cunoaste intre noi mai bine. Se spune ca in conditii extreme iti dai seama de adevaratul caracter al omului si cu siguranta asa a fost. “Fite” precum cele de la masa, stari de boala inchipuite pentru a scapa de un antrenament sau o drumetie montana, spiritul de camaraderie (lipsa) atunci cand un coleg are nevoie de ajutor, un “iubit” pierdut din cauza unei intrigi ale unei Juliete fara principii, sunt doar cateva lucruri care au colorat peisajul acestei tabere timp de 10 zile. Oboseala ne-a cuprins mult mai tarziu decat credeam eu. Copiii nu numai ca au o energie de invidiat, dar mi-am dat seama ca sunt mult mai rezistenti decat banuiam, activitatile din primele zile fiind cam”soft” in comparatie cu ceea ce ei doreau. Bineintele discoteca din fiecare seara a fost prilej de distractie si in acelasi timp un ultim efort fizic inainte de culcare. Incet ne-am intrat in ritm si activitatile ne-au pus capul pe perna mult mai devreme ca in primele zile.

Mancarea a fost traditional pregatita asa cum am stabilit. Nu a lipsit zilnic din meniu laptele de vaca (care…prea avea gust de vaca) mierea de albine, dulceata si gemurile, pastravul, crapul, carnea de pui si de vita, gratarul, cartofii si fasolele (care… nu prea au fost agreate pentru ca ei, adica copiii “mananca numai sandvici acasa…” – Parvutoiu Catalin) borsul dres cu smantana, fructele, apa de izvor… Unii au cam facut “fite” la masa ceea ce m-a determinat sa-i “amenint” cu o cura de fasole de 48 de ore (mic dejun, pranz si cina) dar cei mai multi au mancat cate 2-3 portii la fiecare masa mancarea fiind din belsug.

Cel mai “samurai” a fost Victor Handra care la cei 9 ani ai sai a suportat cu stoicism, sculatul de dimineata, antrenamentele, apa rece din paraurile de munte, drumetiile montane etc. Cei drept era sa-l “pierdem” la prima trecere peste paraul Pascoaia dar l-am “recuperat” la timp din apa rece si l-am trecut pe celalalt mal. Nu la fel putem spune si despre centura, bluza de kimono si bocancii lui Victor care s-au dus la vale odata cu apa rece a paraului. Natura cere sacrificii… dar Victor a devenit samurai.

Baile la cascada dupa un traseu de 14 km au fost “deliciul” unora si “groaza” altora. Traseul facut ba in alergare, ba cu bicicleta sau cu masina de unii a constituit zilnic prilej de a ne intari si de distractie. Pentru mine, din a doua zi, a fost un prilej de chin cu cei carora li s-au inflamat amigdalele si au facut rosu in gat, temperatura si alte complicatii…Apa si aerul rece de munte nu sunt tocamai ca pe cheiul Dambovitei.Dar am supravietuit cu totii… Prasnita (mamaliga cu cartofi si spirt), ceaiul fiebinte sau antibioticile pentru unii “mai grav loviti” au constituit leacurile care le-au fost administrate.

Focul de tabara a fost nelipsit. Distractia din jurul lui si dansul la fel. In serile in care a plouat am citit din Sun Tzu, Confucius si Musashi la focul din semineul aflat in livingul de la parterul cabanei. Bineinteles unii au avut mari probleme de “acomodare cu disciplina” drept pentru care au “incasat” pedepse de la 50 la 1000 de genuflexiuni… Se spune chiar ca, au fost unii care au “adunat” cam 4500 de genuflexiuni pe toata perioada taberei… Eu nu-i cred.

Drumetiile montane le-am efectuat pe muntii din apropiere.Am fost pana la lacurile Branisor si Vidra, pe muntii din zona Salistei(Muntii Latoritei), pe cei din zona Brezoiului (Muntii Lotrului) si la pastravaria din localitatea Valea lui Stan (Muntii Capatanii). Valea lui Stan este o localitate de romi rudari situata intre localitatile Brezoi si Saliste. Daca nu aveti o idee despre cum traiesc acesti oameni, va sfatuiesc sa vizitati acest loc ale contrastelor acum in acesta perioada a integrarii europene.Cea mai frumoasa drumetie a fost cea din ultima zi, pe un traseu destul de greu, in Mtii Lotrului, mai sus de pensiunea Fratii Jderi. Am luat cu mine doar pe cei mai bine pregatiti: Ghita Andreea(care a inceput sa planga ca nu mai poate si vrea sa ramana pe munte, iar la intoarcere si-a pierdut sacul de dormit), Dona Diana, Din Alina, Ivanovici Rodica (cea mai “barbata” dintre fete si care a avut un comportament exemplar pe toata perioada taberei), Lazanu Vlad, Vasile Ionut, Stefan Caliman si Daniel Paraschiv. Daca nu am fi facut acesta drumetie, aceasta tabara nu ar fi fost completa… au spus cei care au participat.

Celalti care nu au vrut sa participe la drumetie au participat la un concurs de tir cu arcul ordinea pe tabloul final fiin urmatoarea:

  • locul I(69 p) – Parvutoiu Catalin

  • locul II (56p) – Dicu Adrian(care desi nu era bolnav, a inventat o durere de cap numai sa nu mearga pe munte)

  • locul III (48 p) – Popescu Mihai

  • locul IV (42p) – Badea Andreea (de departe cea mai “”alintata” si “fitoasa” din tot grupul)

  • locul V (41 p) – Grecu Maria

Ceilalti… au fost si ei pe acolo, exact in aceasta ordine: (6) Grecu Ioana, (7) Dutu Andreea, (8) Irimia Dan, (9) Tutui Alexandru, (10) Balan Andrei, (11) Craciunescu Ovidiu, (12) Fetcu Ionut, (13) Dobrescu Alexandra, (14) Brita Calin, (15) Handra Victor, (16) Vasile Marian. A mai participa si dr. Grecu Paul (88p)… dar in afara concursului, fiind supervizor pentru tot grupul.

La sfarsitul taberei toti au primit diplome si titlul de “Frate Jder”.

Multumim pe acesta cale gazdei noastre Cezar Cotescu (maestru Frate Jder) si cu siguranta vom mai organiza astfel de evenimente. Fotografiile cred ca sunt mult mai elocvente si o prezentare mult mai frumoasa a ceea ce s-a intamplat in aceasta tabara…

KPICASA_ALBUM(chelsea.bucuresti,20050714FratiiJderi)

Leave a Comment

(required)

(required)

Parteneri