“Mai intai spiritul, apoi tehnica”

Principala caracteristică a Artelor Marţiale sau a Budo-ului este aceea că pregăteşte elevul complet (fizic, mental şi spiritual). Este un fapt recunoscut acela că atunci când intră în concursuri sau lupte practicantul artei marţiale nu poate să separe calităţile tehnice (externe) de cele mentale (interne). Orice emoţie generată de frică, îngrijorare, îndoială de sine se va reflecta direct şi imediat asupra evoluţiei sale.

În artele marţiale japoneze factorul spiritual este considerat, de departe, de o mai mare importanţă decât capabilităţile tehnice. În orice domeniu, afaceri, politică, arte plastice sau marţiale, factorul intern, caracterul, curajul, hotărârea, loialitatea, respectarea cuvântului, sunt considerate de primă importanţă. Mai întâi spiritul – apoi tehnica. În spatele tehnicii este spiritul. Fără spirit tehnica nu există.

„Zen şapte, ken trei”. Ken este abilitatea tehnică, infuenţează cu numai 30% şansa de succes. Factorul ce influenţează decisiv, cu 70%, zen: sinceritatea, dreptatea, răspunsul cu bine la rău, lipsa ezitări să faci bine sau dreptate, indiferent dacă lupţi într-o bătălie sau concurs, vinzi un produs sau rezolvi o problemă, este spiritul din interiorul tău. Dezvoltarea spiritului practicând karate duce la creşterea forţei interioare.

În zilele noastre foarte multor elevi le place să se laude că practică karate şi că au obţinut centura (au ajuns la nivelul) albastră (sau poate galbenă sau portocalie), dar în realitate sunt speriaţi de moarte de o confruntare pe stradă sau de participarea la competiţii (intrarea pe câmpul de luptă), chiar şi în condiţiile actuale cu sisteme de protectie si autocontrol.

În vremurile samurailor, dacă nu veneai pe câmpul de luptă pentru aţi sprijinii familia (clanul), erai considerat trădător, dezertor sau laş şi ai fi fost executat.

În Japonia, dacă un practicant de karate nu se prezintă la competiţii pentru a-şi susţine dojo-ul, este catalogat ca laş şi bătut la următorul antrenament de kumite.

Nu există scuze de prezentat sau acceptabile pentru faptul că eşti laş sau pentru că nu ţi-ai susţinut dojo-ul.

Astăzi, deşi se vorbeşte foarte mult în cadrul antrenamentelor despre loialitate, spiritul dojo-ului, dojo kun, hotărâre, dedicaţie, etc., se vor găsi tot felul de scuze de către anumiţi practicanţi (nu toţi) pentru neparticiparea la competiţii, cursuri, petreceri, curăţenia dojo-ului (!), examene, etc. Scuzele vor varia de la degete îndurerate până la mersul la schi, vizite la rude, etc. care se întâmplă întodeauna în aceeaşi zi ca şi activitatea anuală respectivă.

Spiritul şi caracterul se văd nu numai în luptă dar şi în susţinerea dojo-ului (sau firmei unde lucrezi), fiind acolo şi ajutând în orice fel poţi, nu numai atunci când se împarte băutură şi mâncare gratuit.

Poate fi o persoană pregătită să-şi înfrunte şi depăşească frica? Poate cineva să fie învăţat să fie curajos? Să i se dezvolte spiritul? Să se apere împotriva unei persoane superioare? Răspunsul este în antrenarea spiritului interior şi întodeauna acelaşi, da. Soldaţii erau oameni obişnuiţi dar care prin pregătire şi antrenamentul intens al spiritului deveneau capabili de lucruri extraordinare, acte de curaj ce păreau imposibile. Ei trebuiau să-şi domine orice ezitare, teamă, gânduri despre rănire sau moarte atunci când se duceau la luptă. Prin muncă multă poţi să-ţi dezvolţi capacităţile tehnice, ken. Odată cu creşterea capacităţilor tehnice şi spiritul tău va evolua (încredere, experienţă, etc.). Vei simţi rezultatele sudorii vărsate la antrenamente cu ocazia testelor în kumite. Practicând numai kihon şi kata, citind cărţi sau intelectualizând excesiv îţi vor da o încredere falsă asupra capabilităţilor tale de luptă în competiţii sau pe stradă. Cunoaşterea este una, experienţa este alta; una este să vorbeşti, alta este să faci. Trebuie să practici kumite în dojo sau competiţii pentru a-ţi testa capacităţile tehnice şi spiritul, pentru cazul în care vei avea nevoie de ele pe stradă sau în altă parte. Apărarea împotriva mai multor atacatori sau împotriva unei arme (cuţit) este ultimul test al spiritului, atunci când nu există reguli sau condiţii controlate lupţi pentru aţi apăra viaţa.

Dacă luptătorului îi este frică de moarte s-ar putea să nu calce niciodată pe câmpul de luptă, s-ar putea să fugă, ca acei indivizi care lasă o ocazie să le scape pentru că sunt prea speriaţi chiar şi pentru a încerca săşi înfrunte temerile cu capul sus (zantosu). Învaţă să aplici învăţăturile din dojo în viaţa de zi cu zi. Foloseşte-ţi forţa spirituală în afaceri şi în viaţa personală, în perioadele grele, atunci când ai nevoie de ea.

Parteneri