Sumo

ISTORICUL SUMO

Sumo a fost pentru prima oara mentionat in scris in Kojiki (cel mai vechi document japonez). Se spune astfel ca posesia insulelor Japoniei a fost determinata de un meci de Sumo intre doua zeitati. Documentul descrie, ca acum 2500 de ani zeii Takemikazuchi si Takeminakata s-au luptat pe malurile din Izumo, de-a lungul coastei Marii Japoniei, pana cand cel din urma a pierdut.
Deoarece nu exista suficiente date, decat pana in secolul al VIII-lea, nu putem stii cu exactitate daca Sumo este un sport nativ japonez sau are influente din formele similare de lupte din Asia si Europa. Prima informatie care atesta oamenii ca luptatori apare in scris in anul 720 DC. Se precizeaza astfel ca in anul 23 in.Ch., oamenii s-au luptat in prezenta Imparatului Suinin, despre care se spune ca a cerut in mod special ca Nomi no Sukune din Izumo sa lupte cu Taima no Kehaya din Nara-ken. Sukune a castigat dupa o lupta corp la corp, aplicand in cele din urma o serie de lovituri in pieptul lui Kehaya. De atunci, Sukune a fost numit Parintele Sumo-ului.
Mai exista si alte legende despre luptele de Sumo desfasurate in prezenta persoanelor cu rang inalt, inainte de adoptarea sistemului chinezesc de scris, in secolul al VII -lea. Prima a avut loc in anul 642, cand Imparateasa Kogyoku a dispus garzilor sale sa execute Sumo pentru a binedispune invitatii din Corea. Obiceiul numit „Tenran-zumo” (luptele de Sumo in prezenta imperiala) exista si astazi dar sub alta forma.
Dupa stabilirea primului Shogunat in Kamakura, intre anii 1185 si 1392, Sumo a inceput sa fie practicat de clasa razboinicilor. Minamoto no Yoritomo, cel mai faimos Shogun al acelei perioade, a fost un mare amator de Sumo. Oda Nobunaga era practic ”inebunit” dupa Sumo. In februarie 1578, acesta a adunat 1.500 de luptatori din intreaga Japonie pentru un concurs desfasurat chiar in castelul sau. Pana atunci, nu existau spatii delimitate a in care sa se desfasoare luptele. Acest spatiu era format pur si simplu din ceilalti participanti, care-si asteptau randul sa lupte. Nobunaga a fost primul care a delimitata acest spatiu printr-un cerc. In perioada Edo (1603-1867) mai multi Daimyo (Lorzi Feudali) au inceput sa sponsorizeze pe cei mai buni dintre Sumotori, acestia din urma primind sume mari de bani si statutul de Samurai.
Prima demonstratie de Sumo desfasurata in prezenta unui strain a fost cea desfasurata pe vasul lui Matthew Perry. Se spune ca acesta a primit numeroase cadouri, printre care si saci cu orez a cate 60 kg fiecare. Cand oamenii lui Perry au incercat sa-i incarce pe vas, acestia nu au reusit.
Atunci, cativa luptatori de Sumo au intervenit si au luat cate doi saci, pe umeri, urcandu-i la bordul vasului. Apoi au tinut o demonstratie de Sumo capitanului, care a fost extrem de impresionat si probabil prima persoana din afara Japoniei care a vazut Sumo.

TRADITII SI OBICEIURI

Istoricii dateaza originile Sumo-ului cu 2.000 de ani in urma, dar ca sport abia in anii 1600. Ca orice organizare sociala in Japonia, si aici se pot observa reguli stricte si traditii. Orice neavizat care se uita la televizor, la o competitie de Sumo, realizeaza in scurt timp ca de fapt lupta in sine dureaza foarte putin. Rikishi sunt foarte preocupati de ceremoniile de inceput, manifestate in spiritul si traditia Shinto.
Prima ceremonie a zilei este Dohyo-iri, sau „ceremonia cercului”, sustinuta de Juryo si Makuuchi rikishi. Rikishi sunt divizati in doua grupe : Est si Vest, si fiecare grupa intra in ring pe rand. Rangul cel mai mic intra primul si efectueaza o tura completa a ringului, urmat de ceilalti rikishi, in ordinea crescatoare a gradelor. Fiecare rikishi care intra in ring este prezentat spectatorilor. Odata cu intrarea ultimului rikishi in cerc, toti participantii, care stau cu fata la spectatori, se intorc fata in fata, dar tot in forma de cerc. Dupa ce bat o data din palme, ridica mana dreapta, tinand kesho-mawashi (accesoriu decorativ pentru ceremonia cercului), iar apoi ridica ambele maini la unison. Acest obicei isi are originile in perioada samurailor si reprezinta modul in care rikishi isi demonstreaza unul altuia faptul ca nu este inarmat. La ceremonia Makuuchi, gradele Yokozuna sunt absente, doarece acestia trebuie sa prezinte individual ceremoniile.
Inainte ca meciul propriu-zis sa inceapa, cei doi rikishi petrec cateva minute ridicand picioarele pe rand si trantindu-le cu putere, o practica menita sa alunge demonii. De asemenea, cei doi arunca sare in interiorul ringului, un obiciei necesar pentru purificarea ringului. Multi rikishi arunca sare si pe corp cu scopul de a se feri de raniri. Dupa ultima lupta a zilei, are loc Yumi-tori (ceremonia arcului), ceremonie prezentata de Makushita rikishi, persoana care detine acest rang trebuind sa fie din aceeasi grupare ca si Yokozuna.
In prezent, Sumo reprezinta sase mari competitii intr-un an, numite Hon-basho. Lunile si locul desfasurarii competiilor sunt dupa cum urmeaza: Ianuarie – Tokyo, Martie – Osaka, Mai – Tokyo, Iulie – Nagoya, Septembrie – Tokyo si Noiembrie – Fukuoka . Pana la inceputul secolului XX erau doar doua Basho pe an, dar o data cu cresterea popularitatii acestui sport, s-a trecut la 4 basho pe an si din 1958 au loc 6 astfel de competitii. De asemenea, pana in 1949, un basho tinea 10 zile, iar in prezent acesta dureaza 15 zile. Intre competitii, rikishi tin demonstratii fanilor, care altfel nu ar avea ocazia sa vada acest sport atat de aproape si pe viu. Aceste demonstratii se numesc Hana-sumo, iar cei care se lupta sunt mai degraba preocupati sa nu se raneasca, decat sa castige.
De-a lungul timpului, recordul de rikishi care au devenit Yokozuna este de 67. In prezent Takanohana (65) si Musashimaru (66) sunt inca activi. Musashimaru este al doilea rikishi de alta nationalitate care primeste aceasta onoare, dupa hawaianul Akebono (64). Pentru a primi rangul de Yokozuna, un rikishi trebuie sa castige doua competitii intr-un an. Pentru a ne da seama cat de dificil este acest lucru trebuie sa ne gandim ca din sute de mii de luptatori de-a lungul timpului doar 67 au reusit acest lucru.
Un alt aspect fascinant al sumo-ului il reprezinta practicile zilnice (keiko). Antrenamentele incep la ora 5 :00 dimineata pentru rekishi de rang inferior si se executa mai intai exercitii de stretching, urmate de lupte in ring. Cea mai raspandita forma de keiko este numita Sanban-geiko. Aceasta se refera la antrenamentul prin care un luptator ramane in ring pana cand altcineva poate sa-l invinga. In momentul in care acesta este invins, cei de pe margine fug in jurul invingatorului, in speranta ca va fi ales ca adversar. Nu exista forme specifice de predarea a tehnicilor de prindere, imobilizare sau a diverselor manevre. Rikishi invata toate acestea urmarindu-i pe cei avansati si practicand fara incetare. Cu cat un rikishi are rangul mai mare, cu atat mai mult poate sa ”intarzie” la antrenament. Rikishi Makuuchi ajung de obicei la antrenamente in jurul orei 8 :30 dimineata si dau ordine inferiorilor. Atunci cand rikishi cu grad inalt incep antrenamentele, cei cu grade inferioare sunt deja in bucatarie, pregatind micul dejun.
In jurul orei 11:00 luptatorii iau micul dejun. Rikishi cu gradul cel mai mare mananca primul in timp ce rikishi incepatori ii servesc. Principala masa a zilei este numita Chanko-nabe si este un preparat din alge de mare, peste, legume si taitei, pentru a creea o mancare bogata in calorii. Chanko-nabe este servit cu orez si bere.

Reguli

Exista 3 moduri de a pierde un meci de Sumo:

1. Parasirea in afara cercului

2. Atingerea ringului cu alta parte a corpului, in afara de picioare

3. Folosirea unor tehnici interzise
Exemple: trasul de par, lovituri sub centura, lovituri cu pumnul, strangularile

In cazul in care exista decizii diferite ale arbitrilor, acestia se vor ridica si se vor deplasa spre centrul ringului. Arbitrii vor decide astfel cine este castigatorul sau vor decide repetarea meciului.

Ranguri

Gradul obtinut in Sumo „afecteaza” aproape tot ce este in jurul tau. Determina ora la care te trezesti dimineata, cat de mult vei manca, cata libertate vei avea si mai ales cum vei fi tratat in grup.
Numarul de rikishi (luptatori) este intr-o continua schimbare datorita celor care se retrag din sumo, dar este de obicei in jur de 800. In general, daca un rekishi obtine un kachi-koshi (record de victorii), acesta va creste in grad. Daca, in schimb, are un make-koshi (record de infrangeri), atunci va pierde din grad. In grupa Juryo si Makkuchi au loc 15 meciuri intr-o competitie de 15 zile. Asadar un rekishi din grupa Juryo si Makkuchi trebuie sa aiba cel putin 7-8 victorii ca sa poata fi avansat. Pentru gradul de Makushita si pana la Maezumo, au loc 7 meciuri in 15 zile. Deci va fi nevoie de cel putin 3-4 victorii pentru a fi promovat.
Sistemul de gradare in Sumo reprezinta de fapt ierarhia concurentilor in lumea sumo-ului. Rikishi nou veniti incep de la nivelul Mezumo (pre-sumo), dar numai dupa o lunga sedinta de antrenamente. Daca acestia castiga destule lupte, au dreptul apoi sa intre in sistemul Sumo. Astfel intra in grupa Jonokuchi, iar daca victoriile continua trec in grupa Juryo. Paritatea de a ajunge la gradul de Juryo este de 1 :10. Atingerea catgoriei Juryo reprezinta un mare pas inainte. Esti astfel considerat un Rikishi profesionist, incepi sa castigi multi bani, iti este permis sa porti mawashi (centura) de matase in competitii si ti se acorda Tskebito. Acestia reprzinta ajutoare, formate din rekishi cu grad inferior. Daca luptatorul reuseste noi victorii va trece la gradul de Makkuchi, Komusubi si Sekiwake.Pentru a deveni Ozeki, un Rekishi trebuie s cumuleze in jur de 33 de victorii in 3 competitii. Apoi, Asociatia de Sumo va tine o sedinta prin care se va hotari daca luptatorul merita sau nu sa fie promovat.
Pentru a obtine cel mai inalt rang, cel de Yokozuna trebuie acumulat un total de 27 de victorii in 2 competitii. Apoi, Asociatia de Sumo si Consiliul Yokozuna va decide promovarea luptatorului.
Dupa aceasta promovare rangul nu mai poate fi scazut. Daca un Yokozuna va incepe sa piarda, acesta va fi fortat sa se retraga.

 

Yokozuna 1-4
Ozeki 1-4
Sekiwake 2
Komosubi 2
Makkuchi 32
Juryo 26
Makushita 120
Sandamme 200
Jonidan 300
Jonokuchi 100
Total: Aprox:800

 

 

Banzuke


Banzuke reprezinta actul de atestare a gradelor in Sumo. Acest document este scris de mana intr-un stil special numit Sumo-e. Persoana care scrie Banzuke este unul din Gyoji(arbitru-judecator) cu grad inalt. Banzuke este de obicei publicat cu o saptamana inaintea Competitiei. Cele mai multe copii ale acestui document se inmaneaza suporterilor si spectatorilor. In Banzuke, Rikishi sunt divizati in doua grupe : Est si Vest. Estul reprezinta grupa prestigioasa. In partea de sus a listei, sunt prezentate cu caractere mari grupele Makkuchi si Juryo, iar sub acestea, cu caractere mici, grupele inferioare.

Parteneri