Zone ale corpului

Pentru o mai usoara determinare a zonelor de contact corpul a fost impartit in trei zone; zone-corp-1

  • Jo Dan – zona capului. In cazul tehnicilor de atac acestea au o directie foarte precisa si clara, jo dan insemnand nivelul barbiei fiecaruia indiferent de inaltime sau greutate;
  • Chu Dan – zona abdominala sau portiunea cuprinsa intre abdomen (de la centura in sus) spre zona capului, pana la intersectia celor doua clavicule, dar nu si zona gatului. In cazul tehnicilor de atac in zona chu dan aceasta presupune un atac la nivel abdominal, putin deasupra centurii dar nu mai sus de plexul solar;
  • Ghe Dan – zona de sub centura pana la nivelul talpilor.

Foarte important: zonele de contact recunoscute in regulamentul de kumite sunt:

a) Jo Dan – zona fetei cuprinsa intre frunte si barbie si cele doua urechi. Sunt interzise loviturile la tampla sau alte parti ale capului exceptand partea din spate in cazul in care prin una din metodele acceptate (vezi regulament kumite ITKF) adversarul este intors sau singur se intorce cu spatele la partener.

b) Chu Dan – zona cuprinsa intre plexul solar si centura si transversal zona abdomenului intre cele doua zone stanga – dreapta a coastelor flotante. Sunt interzise loviturile in alte parti ale corpului exceptand partea din spate – in portiunea coloanei vertebrale – in cazul in care prin una din metodele acceptate (vezi regulament kumite ITKF) adversarul este intors sau singur se intorce cu spatele la partener.

zone-corp-2

Pentru stiinta noastra generala, trebuie stiut ca, in urma cercetarilor si studiilor efectuate au fost determinate 396 puncte sensibile ale corpului dintre care 44 sunt mortale. Acestea au fost stabilite dea lungul istoriei, fiind consemnate in note si studii de specialitate. Imediat dupa cel de al doilea razboi mondial si infrangerea Japoniei, armata americana a gasit intr-un „laborator” de cercetare din Tokyo foarte multe materiale si studii pe aceasta tema. Materialele gasite acolo si continutul lor i-au ingrozit atat de mult pe americani incat au hotarat inchiderea laboratorului si distrugerea materialelor, acestea fiind considerate rodul unor atrocitati comise cu sange rece de catre o civilizatie barbara. Ca o rezultanta a acestora, tragem concluzia ca la inceputul secolului XX, dar in special in perioada celui de al doilea razboi mondial, armata japoneza in baza studiilor vechi de arte martiale au efectuat cercetari in acest domeniu dar folosind metode nu tocmai „ortodoxe”.

Ca instructori de karate traditional dar si practicanti avem obligatia de a ne insusi cunostinte minime de anatomie, biomecanica, fiziologie precum si de farmacologie si medicatie sportiva. Este necesara, o buna cunoastere a acestora, ca antrenor, pentru a reusi sa dam elevilor nostri explicatii cat mai exacte, pentru a fi oricand pregatiti sa luam masuri de prim ajutor in caz de accidentare dar si pentru a reusi sa intocmim planuri complete de pregatire, sa cunoastem cum sa determinam starea de sanatate si capacitatile pentru efort a sportivilor din grupele de performanta astfel incat la sfarsitul fiecarei etape de pregatire sa obtinem rezultate maximale pe toate planurile. Voi incerca in continuare sa va enumar o parte dintre cei mai importanti muschi si rolul acestora. Bineinteles in cazul in care doriti sa aprofundati aceste cunostinte anatomice va sugerez sa o faceti fie dintr-un manual de specialitate fie de la o persoana capabila sa va ofere toate aceste explicatii. zone-corp-3Muschiul sternocleidomastoidian (sternocleidomastoid), ajuta la aplecarea si ridicarea capului, rotirea si inclinarea gatului si a capului in stanga si dreapta. Muschiul trapez (trapezius) si muschiul deltoid (deltoid), ajuta la ridicarea, rotirea si miscarea umarului. Muschiul latissim (latissimus dorsi) ajuta la miscarea trunchiului. Muschiul triceps (triceps) si muschii brahiali (brachioradialis) ajuta la extensia cotului iar muschiul extensor carpian (extensor carpi ulnaris) la miscarea degetelor si a incheieturii mainii. Muschiul gluteu mare (gluteus maximus) ajuta la aplecarea si pastrarea corpului in pozitie verticala. Muschiul biceps femural (biceps femoris) ajuta la miscarile efectuate in timpul mersului, statul in picioare, alergarii si pastrarii echilibrului. Muschii semitendinosus si semimembranosus ajuta la flexarea genunchiului. Muschii gastrocnemius, tibalis anterior, peroneus si soleus impreuna cu tendonul lui Ahile ajuta la miscarea piciorului si a gleznei. Dezvoltarea grupelor musculare  ajuta la mentinerea unei stari generale de sanatate buna. Pozitiile in karate traditional si aplicarea principiilor fundamentale au o relatie de interdependenta cu dezvoltarea armonioasa a corpului. Scopul final al karate-ului este in ultima instanta o stare generala de sanatate buna si capacitatea noastra de a mentine aceasta stare prin mijloacele specifice: antrenament continuu, studiu, dezvoltare calitati motrice, refacere dupa efort.

Parteneri